FOTO** Hagi împlinește 45 de ani! Vezi cum a fost sărbătorit „Regele” în Antalya!

Hagi, care a fost mezinul familiei, a început să joace fotbal în
curte, cu o vezică de porc. Mai târziu, bunicul său i-a
confecționat o minge din păr de cal, apoi, la vârsta de șase ani,
mama sa i-a dăruit o minge din cauciuc.

În luna aprilie a anului 1975, Hagi a pășit pentru prima oară la
porțile unui club de fotbal, Farul Constanța, unde a fost luat în
primire de Iosif Bukossi, primul lui antrenor. La vârsta de 11 ani,
Gică Hagi evolua în prima competiție, „Cupa Speranțelor”, pentru ca
în 1978 să fie legitimat la clubul de pe Litoral.

În 1980, Hagi a fost cooptat în proiectul „Luceafărul” – echipa
națională de juniori – pentru ca doi ani mai târziu, la vârsta de
17 ani, 7 luni și 6 zile, să debuteze în Divizia A, în partida SC
Bacău – Farul Constanța, scor 3-0.

După numai un an, Gică își facea debutul la echipa națională, în
mandatul lui Mircea Lucescu, într-o partidă cu Norvegia, susținută
de „tricolori” la Oslo, la 10 august 1983, scor 0-0.

În anul 1983, Hagi a devenit jucătorul echipei Sportul
Studențesc, echipă cu care a ocupat locul al doilea la sfârșitul
sezonului 1984-1985. Evoluțiile sale de excepție au atras privirea
marilor cluburi de atunci, Steaua și Dinamo, oficialii grupării
„roș-albastre” reușind să ajungă la un acord cu cei de la Sportul
Studențesc pentru un împrumut.

La nici jumătate de an, Hagi înscria pentru Steaua unicul gol al
Supercupei Europei, de la Monte Carlo, în partida cu Dinamo Kiev,
gol ce avea să fie decisiv în adjudecarea celui de-al doilea trofeu
european. La finalul sezonului, Hagi nu a mai revenit în „Regie”,
așa cum se convenise prin contract, și a ramas la Steaua, de unde
în 1990 a plecat la Real Madrid pe o sumă de 4 milioane de dolari,
record ce avea să fie doborât, oficial, abia în 2008, prin plecarea
lui Ionuț Mazilu la Dnepr Dnepropetrovsk.

Palmaresul lui Hagi în primul eșalon din Romania totalizează 223
meciuri și 141 goluri, trei titluri de campion și trei Cupe ale
României. Gheorghe Hagi a fost de două ori cel mai bun marcator din
campionatul României, în sezoanele 1984/1985 și 1985/1986.

În perioada petrecută în Spania, Hagi a evoluat la cele două
mari forțe ale Primerei Divizion: Real Madrid (1990-1992, 19 goluri
în 64 de meciuri) și FC Barcelona (1994-1996, 7 goluri în 36 de
meciuri). Golul de la jumătatea terenului din partida Osasuna –
Real Madrid este un moment de vârf al lui Hagi în Primera Division.
Marele regret al lui Hagi este că nu și-a trecut în palmares titlul
de campion al Spaniei în perioada petrecută în această țară.

Intrată într-un con de umbra, cariera lui Gheorghe Hagi a fost
„resuscitată” de antrenorul care l-a selecționat și în echipa
națională, Mircea Lucescu. Între Madrid și Barcelona, Hagi a
îmbrăcat tricoul Bresciei (1992-1994).

După „era Barcelona”, între 1996 și 2001, Hagi a decis să treacă
Bosforul, în Turcia. Privit cu neîncredere, transferul său la
Galatasaray Istanbul s-a dovedit a fi „renașterea” ca fotbalist al
lui Hagi. În tricoul „Cim-Bom”-ului, Gică Hagi a jucat 167 de
meciuri și a înscris 78 de goluri. În afara acestor cifre, Hagi a
adunat patru titluri de campion și două Cupe ale Turciei, o Cupa
UEFA și Supercupa Europei. Galatasaray a fost clubul unde Hagi și-a
încheiat cariera.

Hagi a fost recordmanul absolut al echipei naționale: cele mai
multe banderole de căpitan, cele mai multe selecții și cele mai
multe goluri. Seria recordurilor a fost întreruptă de Dorinel
Munteanu, care a devenit cel mai selecționat jucător din istorie.
Hagi rămâne golgeter all-time, cu 35 de goluri. Cu 125 de meciuri
la echipa națională,

Hagi a participat la trei ediții ale Campionarului European
(1984, 1996 și 2000), precum și la trei ediții ale Cupei Mondiale
(1990, 1994 și 1998). După ediția din 1994 a Cupei Mondiale, Hagi a
ieșit al patrulea în ancheta anuală a revistei France Football, cea
care acordă Balonul de Aur. La finele anului 1999, a fost desemnat
fotbalistul roman al secolului, iar pe 24 aprilie 2001, sub
titulatura Gala Hagi, i s-a organizat un meci festiv de
retragere.

Chiar dacă în palmaresul său de jucător nu figureaza decât trei
trofee pe plan internațional, Hagi a fost unul dintre fotbaliștii
de vârf ai anilor ’90. Odată cu încheierea carierei de jucător,
Hagi a ales-o pe cea de antrenor, care până în prezent nu i-a adus,
însă, mari realizări.

Imediat după retragere, Hagi a devenit antrenor al echipei
naționale a României în anul 2001. Prima echipă, primul eșec. Hagi
nu a reușit să califice echipa la Campionatul Mondial din 2002,
demisionând după barajul cu Slovenia. În 2003, a devenit
tehnicianul echipei turce Bursaspor, de unde a demisionat din nou,
iar în sezonul 2004-2005 s-a aflat pe banca tehnică a formației
Galatasaray Istanbul, în momentul numirii sale stadionul Ali Sami
Yen fiind arhiplin. Sezonul a fost unul modest, dar a fost salvat
pe final prin câștigarea Cupei Turciei, de altfel, singurul trofeu
din cariera de antrenor a lui Gheorghe Hagi. La scurt timp, el a
demisionat de la Galatasaray, nemulțumit că șefii clubului nu i-au
adus jucătorii pe care i-ar fi dorit.

Anul 2006 este momentul în care „Regele” s-a întors în fotbalul
românesc. Alegerea sa a fost Poli Timișoara, dar și de aici a
plecat după scurt timp. După un an de pauză, Hagi s-a întors la
Steaua, clubul de la care s-a lansat în fotbalul mare. Mandatul lui
Hagi în Ghencea a durat mai puțin de trei luni, timp în care a
calificat echipa în grupele Ligii Campionilor. A demisionat de la
Steaua în septembrie 2007, după înfrângerea de la Praga, cu Slavia,
motivul fiind conflictul cu finanțatorul Gigi Becali, care l-a
acuzat permanent pentru jocul slab și pentru folosirea altor
jucători decât cei pe care el dorea să-i impună în primul 11. De
atunci, Hagi s-a retras din prim-planul fotbalistic, fiind în acest
moment fără angajament.

Fostul internațional român a înființat o Academie de fotbal care
îi poartă numele la Constanța, în care va investi aproximativ 10
milioane de euro.

Mediafax