Primul fotbalist naturalizat de România, Maximilian Nicu, era perceput în 2009 ca fiind omul de care naționala avea nevoie. Veșnica discuție despre mentalitatea tipică zonei părea că va fi „spartă” de el, iar naționala va beneficia de ajutorul fotbalistului metronom. Șansele au fost puține însă, amprenta lucrului bine făcut nu a lăsat urme. După 3 meciuri și o situație mai complicată s-a încheiat periplul scurt al mijlocașului. Paradoxal, mai intens a fost zgomotul produs de FRF după ce l-a convins să aleagă România. Dar să începem cu începutul.
Nicu s-a născut în Germania, în Prien am Chiemse, aproape de granița cu Austria. A călcat pragul fotbalului la Unterhaching, echipă care i-a dat prima oportunitate să treacă la profesioniști. Ușor-ușor, a escaladat fotbalul german, a „evadat” din ligile inferioare și a ajuns unde se vizează toți. În Bundesliga, unde weekend-urile sunt trăite la intensitate maximă. Locul unde fanaticii savurează matchday-ul cu mare fast, stadioanele sunt arhipline, iar totul este orghestrat de fotbal, ca o șampanie pură. Acel fotbal după care tânjește tot omul.
Dacă tot e la modă #, iar 2019 ne-a adus un trend cool, 10 years challenge, ProSport a stat de vorbă cu Maximilian Nicu, la 10 distanță de când îmbrăca tricoul naționalei. A ieșit o discuție interesantă despre începuturile sale, echipa națională și planuri de viitor. Ne-a spus câteva lucruri și despre lupta la titlu din Bundesliga, unde surpriza Borussia Dortmund se transformă încet dar sigur în certiudine, datorită/ din cauza unui Bayern inconstant. Iată ce a ieșit.
ProSport: Max, cum ai ajuns să practici fotbalul și când ai realizat că poți face carieră? Max Nicu: Mi-a plăcut dintotdeauna și după ce am dat examenul de maturitate, am avut ocazia să joc cu profesioniștii de la Unterhaching. După aceea, asta a fost singura mea ocupație.
Ai semnat primul contract de profesionist în 2002, îți amintești primul contact cu vestiarul? Îmi amintesc că am avut mereu respect față de jucătorii cu experiență. Mulți dintre ei mi-au făcut viața grea. Acesta este și motivul pentru care eu, acum, caut să-i motivez pe jucătorii tineri.
În sezonul 2004-2005 ai rămas fără angajament. Ți-ai pus problema să renunți, să te reorietezi? Atunci am avut ghinion cu impresarul meu. Recomandările pe care le-am primit nu au fost cele mai bune, dar în cele din urmă m-am trezit.
În 2008 ai dat lovitura, ai semnat cu Hertha. Cum te-au remarcat scouterii de acolo, veneau la meciuri în Liga 3 să te urmărească? Am jucat înainte în Liga 2 la Wehen-Wiesbaden, am făcut un sezon foarte bun. Contactul la Berlin a venit prin intermediul unui prieten (Sebastian Wild), dar și atunci am avut probleme cu impresarul meu.
Ai dat peste câteva staruri acolo. Cum a fost impactul și cu cine te-ai înțeles cel mai bine? Eu m-am ințeles foarte bine cu jucătorii brazilieni, erau foarte amabili. La antrenamente jucători ca Voronin sau Pantelic făceau „economie” la efort, dar în jocuri dădeau 100%.
În Bundesliga te-ai duelat cu adversari de calibru. Care au fost cei mai dificili? Bakary Sagna și Franck Ribery, când erau în formele vieții lor.
Ai jucat alături de fotbaliști foarte cunoscuți. Mai păstrezi legătura cu vreunul din ei? Daniel Caligiuri, care joacă acum la Schalke 04.
Ai avut vreo ofertă căreia nu i-ai dat curs iar acum regreți? Nu am avut vreo oferă de care să știu și de care să îmi pară rău. Regret că nu am fost convocat mai des la națională.
În vârful carierei tale, ai avut șansa să pleci într-un alt campionat? Atunci nu aș fi acceptat asta, dar mai târziu puteam pleca în străinătate.
Ce te-a făctut să accepți oferta celor de la U Cluj? Vlad Munteanu, care era atunci președinte, apoi orașul și clujenii.
Și de ce ai plecat după doar câteva luni? În tot acest timp am avut momente plăcute și mai puțin plăcute. Mulți nu știu că Mihai Teja nu m-a mai vrut. Cert e că Vlad Munteanu a știut că eu vreau să mai rămân și m-am simțit foarte bine. Și fanii mă plăceau.
În 2009, înainte să debutezi la echipa națională, erai un fotbalist important în Bundesliga. Ulterior, a părut că ai o scădere de formă. De ce s-a întâmplat asta? Am avut o perioadă foarte bună și m-am mulțumit prea ușor. Apoi am avut ghinion cu schimbarea antrenorului, cu urmările respective, pe care nu le poți influența.
Ai regretat că nu ai ales Germania? Nu. Nici măcar o secundă.
Îți mai amintești prima experiență la echipa națională? Îmi amintesc când am fost prezentat la Mogoșoaia. Am fost foarte emoționat și presa a fost fantastică.
Descrie experiența Franța – România! Cu siguranță a fost cel mai minunat meci al meu. Am jucat bine și cu puțin noroc am făcut un meci egal. Pe Stadionul Stade de France, care era arhiplin, să joci a fost ceva extraordinar. Eu nu am fost emoționat, dar să joci împotriva lui Henry sau Anelka a fost ceva deosebit. Am avut onoarea să-l am ca adversar și pe Bacary Sagna, unul din cei mai tari adversari.
Spuneai într-un interviu că ai fost, oarecum, marginalizat la națională. Te numeau „neamțul” și erau surprinși de profesionalismul tău. A fost acesta un motiv pentru care ulterior nu ai mai fost convocat? Au fost jucători ok, care jucau în străinătate. Au fost și alții care nu prea au fost încântați de prezența mea, dar este normal în fotbal. Dar eu mă așteptam la altceva. Ulterior Răzvan Lucescu, antrenorul de atunci, m-a sunat dar eu am evitat convorbirea cu el și cred că nu a fost ok din partea mea.
Păstrezi legătura cu vreun fost coleg din naționala României? Am prieteni pe Facebook, dar nu am un contact mai apropiat.
Ai fost discriminat de nemți după ce le-ai refuzat propunerea de a reprezenta naționala lor? Nu, pentru că nu am avut o ofertă de la naționala Germaniei.
Mai urmărești fotbalul românesc? Urmăresc echipa U Cluj și în rest mă informez de pe Facebook.
Cum ți se pare naționala U21? A reușit să se califice la un Campionat European după mai bine de 20 de ani. Este un succes extraordinar și meritul este al lui Mirel Rădoi. Este foarte bine pentru fotbalul românesc.
Performanța echipei de la U21 îi face pe fani să viseze la trofeu. Crezi că acest aspect ține tot de mentalitatea noastră? Reușim o performanță destul de importantă după două decenii, dar parcă se exagerează puțin. Oamenii au așteptări mărețe. Cred că aceasta este o problemă în fotbal, mai ales în România. După „Generația de Aur” a lui Hagi și co., lumea ar trebui să accepte că fotbalul românesc nu mai este la același nivel. Problema este că se așteaptă mult și apoi vin dezamăgirile, ca de exemplu în cazul calificărilor naționalei mari la Cupa Mondială din 2018.
Ce crezi că le lipsește românilor să se impună în fotbalul german?Cred că este vorba de mentalitate. De exemplu: când am fost la națională, cina era la ora 18 și jumătate, iar jucătorii veneau cu 5-10 minute mai târziu. Mâncarea era adecvată pentru jucatori, dar câțiva dintre ei comandau bucătarului ouă cu slănină. Asta se vedea pe teren. Așa ceva în Germania nu se întâmplă.
Tehnica pălește în fața mentalității și profesionalismului, crede Nicu. De aceea românii nu se impun în Bundesliga
Care este percepția nemților față de fotbaliștii români? Fotbaliștii români sunt considerați ca fiind foarte buni din punct de vedere tehnic, dar au probleme cu mentalitatea și profesionalismul.
Un prim”11″ al celor mai buni fotbaliști alături de care ai jucat
Cum te simți la câteva luni după ce te-ai retras din fotbal? Este adevărat că pregătirile, videofilmele, drumurile nu-mi lipsesc, sincer vorbind. Dar fotbalul îmi lipsește, chiar dacă mă antrenez cu echipa mea. În rest mă simt bine căci am timp să fac lucruri la care 17 ani a trebuit sa renunț.
Cu ce te ocupi în momentul de față și ce planuri ai? Antrenez echipa din Prien am Chiemsee, orașul meu natal. Este o echipă de amatori, dar am ocazia să văd dacă mi se potrivește profesia de antrenor. Apoi comentez partidele de fotbal la DAZN, ca expert pentru Live Sport. Și în cele din urmă plănuiesc cu fratele meu o afacere în sport.
Te-ai întoarce în România dacă ți s-ar propune să te implici într-un proiect de viitor? Depinde de ce este vorba. Deocamdată mă simt bine în Munchen și anul viitor vreau să mă casătoresc.
Cum ai caracteriza această ediție de Bundesliga? BVB pare că și-a găsit ritmul cu Lucien Favre, este una din cele mai bune echipe din Europa la ora actuală. Crezi că poate câștiga campionatul? Anul acesta Bundesliga este de nerecunoscut. Bayern Munchen nu este în forma obișnuită, dar succesul Borussiei Dortmund nu mă surprinde. Lucien Favre a fost antrenorul meu la Berlin și de la el am învățat cel mai mult. Pentru asta îi sunt recunoscător. Dacă merge așa în continuare are șansa să câștige.
Bayern Munchen nu pare că a ales cea mai bună variantă în momentul în care l-a numit pe Niko Kovac. Crezi că va aduce un alt manager? Cum se văd lucrurile de acolo? Nico Kovac a avut un sezon foarte bun la Frankfurt, de aceea l-a luat Bayern. Nu este ușor pentru el, deoarece din 20 de jucători foarte buni trebuie să aleagă 11 care să joace. Deocamdată este liniște, dar fiecare partidă pierdută aduce discuția schimbării antrenorului.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER