INTERVIU | Soția lui Dudu Georgescu, asistentă medicală în Canada, mărturisiri despre criza Covid-19: “E foarte greu, o colegă a murit!”

Cu experiență de 54 de ani în sistemul medical, soția celui mai bun marcator al fotbalului românesc, Dudu Georgescu, lucrează ca asistentă medicală în Canada. În anul 2000, Marina și Dudu Georgescu au luat decizia de a emigra, o hotărâre pe cât de curajoasă, pe atât de dificilă. Amintirile, familia, singurul copil au rămas în țară, iar soții Georgescu, încrezători, au început o viață nouă, departe de țară. Dudu, cu recomandarea unei cariere uluitoare și cu cele două ghete de aur în CV și-a găsit de lucru tot în fotbal, un sport exotic în țara frunzei de arțar pe care l-a predat canadienilor.

Marina, soția care-i este aproape fostului dinamovist de jumătate de veac, s-a îndreptat tot spre domeniul pe care îl stăpânea cel mai bine, sistemul medical. O carieră dedicată pacienților, o viață alături de cel mai prolific marcator al fotbalului românesc.

În prezent, în plină pandemie de Covid-19, poate cea mai mare încercare a sistemului medical mondial din ultima sută de ani, Marina Georgescu a rămas pe baricade. Este asistentă medicală într-un „Nursing Home” (n.a: azil de bătrâni) din Richmond Hill, orașul din statul Ontario în care s-au stabilit soții Georgescu. Într-un interviu pentru ProSport, Marina Georgescu povestește situația din Canada, țară care, la ora publicării acestui articol, are înregistrate aproape 40.190 de persoane infectate cu noul tip de coronavirus și 1.974 de decese.

Bună ziua, doamna Georgescu! Hristos a Înviat!

Adevărat a Înviat, imediat vi-l dau pe Dudu!

Vă întrebăm ce face și domnul Georgescu, însă, de data asta, de la dumneavoatră o să solicităm un interviu.

Sunt surprinsă, despre ce e vorba?

Știu că dumneavoatră lucrați într-un spital din Canada și mi-aș dori să știu cum este situația acolo în această perioadă?

(oftează). E greu, e foarte greu. Eu sunt asistentă medicală într-un centru de îngrijire a bătrânilor și s-au luat măsuri ferme, chiar dure pot să spun, nimeni nu a mai intrat de la erupția crizei, vizitele sunt interzise, medicii, asistenții, personalul medical care îi îngrijește pe bătrâni poartă echipament special. Dacă s-a rupt o mănușă, imediat avem de schimb, nu ne lipsește echipamentul. Pacienții trebuie protejați, iar contactul lor cu alte persoane este interzis. Atenție de tip grad zero pentru cei în vârstă, trebuie să avem mare grijă de ei.

În Romania, din păcate, în mai multe centre de bătrâni au fost depistate focare de infecție, iar unii dintre aceștia au pierdut lupta cu acest virus.

Și aici, săptămâna trecută, a murit o asistentă de la un alt nursing home, e foarte greu, nu poți să știi ce se poate întâmpla, e o perioadă cruntă, iar noi trebuie să mergem la lucru, să avem grijă de pacienți și, în același timp, să ne protejăm pe noi.

Nu v-ați gândit să renunțați? Sunt zeci de ani într-o meserie care, deși sună dur, uzează.

(un moment lung de liniște). E o întrebare pe care am notat-o și, după ce o să treacă această criză, chiar dacă am înțeles că un vaccin ar putea fi gata într-un an, un an și jumătate, vă promit că o să vă răspund.

Aveți mare experiență, ați trecut prin multe în cariera dumneavoastră, ati mai întâlnit un astfel de moment?

Nu, nu domnule, e foarte greu. Eu lucrez în sistem de 54 de ani, 34 în România, la radiologie, 20 aici, în Canada, însă așa ceva, o astfel de situație nu am întâlnit. Să nu poți să stai lângă pacient, să te distanțezi de el, cum poți să-l îngrijești de la un metru și jumătate distanță de patul bolnavului, să ieșim cu adeverințe și declarații din casă. E crunt, însă noi, cadrele de medicale, suntem speriate, însă chiar dacă ne este greu, trebuie să ascundem aceste temeri și să rămânem lângă cei care au nevoie de noi.

Canadienii ce măsuri au luat, au fost surprinși de pandemie?

Da, au fost luați prin surprindere, însă apoi s-au regrupat, au alocat fonduri uriașe, atât pentru sistemul medical, cât și pentru impactul economic. De exemplu, șomajul este în valoare de minimum 2.000 de dolari.

Oamenii cum au răspuns măsurilor de restricționare impuse, măsurilor de izolare?

Chiar dacă sunt speriați, respectă. Sunt și excepții, că tot am văzut în România că sunt unii amendați. Azi, de exemplu, aici au fost sancționate 348 de persoane și, chiar dacă parcurile sunt închise, mai există tineri teribiliști care mai intră. Cred că e vorba de teribilism.

Cum a fost de Paște?

Guvernatorul i-au rugat pe oameni, ferm, citez, vă rog să vă rugați la icoanele din casă! Emisiunile TV se fac de acasă, nici jurnaliștii nu merg în redacții, în studiouri, totul s-a schimbat în această perioadă.

Trebuie să vă întrebăm și de domnul Georgescu. Cum este în această perioadă.

Stă în casă, fotbalul s-a oprit și mă așteaptă pe mine să vin de la lucru. O viață întreagă eu l-am așteptat să vină din cantonamente, din deplasări, de la antrenamente, acum e rândul lui să mă aștepte pe mine (râde cu poftă).

Vă mulțumim, doamnă și vă dorim să nu vă pierdeți optimismul și să aveți putere de muncă!

Și eu vă mulțumesc și vreau să le transmit românilor noștri toată sănătatea din lume și, cum spunem noi aici, be strong!

“Eu am avut și norocul să fiu inteles de Marina, soția mea, în pasiunea pentru fotbal, m-a așteptat cu răbdare din interminabilele cantonamente. Și mie îmi venea câteodata să urlu de dorul ei. Dar ea a fost și este o femeie foarte puternică, foarte luptătoare, a știut să-mi fie sprijin”

Dudu Georgescu – într-un interviu acordat pentru revista AS (2004)