Irina Giurgiu, prima femeie la Licența Pro, a fost trimisă la cratiță de colegii antrenori: „Le-am dezvăluit că soțul meu mă ajută la bucătărie, dar că mă pricep și la fotbal”
O prezență inedită la cursurile Licenței Pro, alături de Mirel Rădoi și Adrian Mutu, este Irina Giurgiu. În vârstă de 28 de ani, aceasta are deja 10 ani de activitate în domeniu. La 18 ani a practicat fotbalul feminin, dar și meseria de antrenor. Astăzi e selecționer la lotul Under 16, secund la naționala de senioare condusă de Mirel Albon, iar în paralel are și un club propriu unde antrenează fetițe, ACS Dream București, unde are legitimate 42 de jucătoare.
Căsătorită, visează să aibă un copil, dar gândul îi zboară aproape numai la fotbal. La cursurile Pro, e singura femeie din cei 20 de cursanți. ProSport a stat de vorbă cu Irina Giurgiu și a cules impresiile ei despre fotbal, un sport care, iată, nu este practicat în România, doar de bărbați.
„În familie, fotbalul ne-a unit foarte mult „
Prosport: Cum ai început fotbalul?
Irina Giurgiu: După vreo 6 ani de handbal la Baia Mare, unde am fost, printre altele, colegă cu Eliza Buceschi, cu Melinda Geiger… Mi-a plăcut handbalul, dar mai mult fotbalul. De mică jucam fotbal, cu baieții, la țară! Asta mi-a plăcut, asta am făcut! Când am început fotbalul eram 10 echipe la prima ligă, de fapt unica ligă. Acum sunt trei ligi. Am copilărit într-un sat de lângă Sighetul Marmației, unde jucam fotbal constant, în curți sau pe ulițe. Apoi tata m-a dus la handbal în oraș, la Baia Mare. Tata, Ioan Codrea, avea echipă în comună, mă lua când eram mică la meciurile dintre sate, în Liga 4 sau în Liga 5. Cred că de acolo am prins microbul. Pe noi, suntem două surori și un băiat, fotbalul ne-a unit foarte mult!
Este microbist tatăl…
Da, el voia un băiat care să joace fotbal bine. Dar am ajuns eu să joc la nivel înalt, iar sora, Florica, a fost căpitan la Independența Baia Mare, fratele meu, Bogdan, antrenează echipa de junioare pe care am format-o eu la Baia Mare.
Cum ai ajuns la București?
Făceam masterul la Oradea și Școala de Antrenori la București. Făceam naveta, apoi am fost, în același timp, voluntar la FRF pentru dezvoltarea fotbalului feminin. În antrenorrat am intrat repede, la 18 ani, am studiat de atunci. Ca jucătoare era greu să ajung la un nivel ridicat pentru că m-am apucat de fotbal târziu, în mod organizat. La vârsta majoratului, mult prea tardiv să fac performanță.
De ce ți-ai făcut un club privat?
Am un club privat cu 42 de fetițe. Soțul meu se ocupă de partea administrativă, eu de cea sportivă. Mi-am făcut acest club ca să am activitate continuă, mi-am dorit să lucrez zilnic cu fetele. Nu pot să stau la birou, pasiunea mea e în iarbă. Vreau și o grupă Under 6 și Under 8. Trebuie să dezvolt fotbalul și pentru fete mai mici.
„Antrenorii de sex masculin nu rezistă la fotbalul feminin”
Te-ai gândit vreodată să antrenezi o echipă de băieți?
Nu. Pentru că eu vreau să dezvolt fotbalul feminin. La băieți, la fotbalul masculin, sunt mulți antrenori, știu ei ce e de făcut. Nu mă amestec acolo, nu are rost. Eu rămân cu fetele. Asta e pasiunea mea. Dacă nu ai pasiune în fotbalul feminin, nu poți rămâne. Au fost mulți aici, bărbați, dar n-au rezistat. Aici nu există partea financiară, e doar pasiune. Au stat 3-4 luni și au plecat. Sunt multe cazuri.
Ce antrenor îți place?
Mulți, fur de la fiecare. Îmi place Barcelona și stilul de joc bazat pe posesie. Guardiola și toți cei care au trecut pe acolo. Cred că la Barcelona e un stil de joc, iar antrenorii se mulează pe Barcelona și nu invers!
Vreau să merg să-mi fac practica pentru Licența Pro la Anderlecht Bruxelles. Laura Rus și Ștefania Vătafu sunt jucătoare la acest club și mă pot ajuta să asist la antrenamente și la programul lor săptămânal
Irina Giurgiu, antrenor secund la echipa națională de seniori
Există disciplină la fotbalul feminin?
Evident. Eu sunt adepta disciplinei. E simplu: o jucătoare care nu te ascultă în afara terenului, nu te va asculta nici pe teren! Avem regulament clar, de ordine interioară, nu sunt amenzi în bani. Găsim alte metode coercitive. El își fac singure pedepsele. Important e să devină responsabile.
„Și fetele fac glume. Nu mă supăr că băieții m-au trimis să prezint moda”
Cum e la cursurile Licenței Pro, alături de Mutu, Rădoi și ceilalți bărbați? Nu te simți ciudat, o singură femeie între atâția bărbați?
E puțin greu! Era bine dacă mai aveam 2-3 fete lângă mine. M-am obișnuit… N-a fost ușor la început, dar acum e totul în regulă! Mă ascultă când iau cuvântul, când spun chestii. Unii dintre ei, la precedentele licențe, mă trimit să prezint moda, să fac manichiura… Le iau ca simple glume, până și între fete se fac astfel de miștocăreli, nu mă supăr! Ei râd, și eu la fel! Unii o fac direct, alții ca să n-aud, dar nu contează! Am fost trimisă inclusiv la cratiță, dar le-am dezvăluit că soțul meu mă ajută la bucătărie, dar că mă pricep și la fotbal, Să nu-și facă griji… Îmi place să fac mâncare, dar nu am timp. N-am zile libere, din păcat
Ai încredere în Mutu și Rădoi?
Sunt două persoane cu cunoștiințe, foarte implicați. Fotbalul are nevoie de cele două persoane, care pot merge înainte și trage pe alții după ei. Am mare încredere în amândoi și cred că ne calificăm la Euro 2020.
Unde te vezi peste 10 ani?
Vreau să mă dedic și familiei, vreau un copil! Mi-am propus ca, până la 30 de ani, adică în maximum doi ani, să termin toate studiile. Apoi m-ai vedem. Marea mea pasiune e dansul. Ca să mă deconctez, asta fac: dansez! Mă uit la tenis și la handbal.