Actualul selecționer al naționalei feminine a României este un exemplu de reușită în lupta cu cancerul. A fost diagnosticat de două ori cu această cumplită maladie și s-a vindecat.
Mai mult, Cristi Dulca a dat dovadă de o forță incredibilă în perioada în care făcea tratament.
Ședințele lungi de citostatice nu l-au făcut să renunțe la cariera de antrenor și chiar a fost aproape de promovare atunci.
Dulca spune că secretul său a fost optimismul și faptul că s-a concentrat pe fotbal.
„În perioada respectivă am citit cartea „The Secret” și mi-a dat încredere. Pe lângă faptul că familia a fost lângă mine în tot acest timp. Copiii erau mici, nu înțelegeau ei ce aveam, dar am trecut. Ideea de bază este să crezi că te vindeci, deși au fost chiar momente grele, pentru că era o operație dificilă, pe aortă, ședințele de citostatice erau foarte grele, eu eram antrenor la Tulcea.
Nu m-am lăsat și am făcut și Licența Pro în perioada respectivă. Făceam luni, marți, miercuri, joi și vineri câte 8 ore de citostatice. Apoi luam avionul, plecam la București, luam o mașină și plecam la Tulcea, sâmbătă aveam meci, următoarea săptămână conduceam echipa, dar mai făceam două ședințe de citostatice la Tulcea și după aceea iarăși reluam. Vreo 7 săptămâni.
Era un proiect foarte bun la Tulcea, am preluat echipa într-un moment foarte greu și am ajuns să ne batem pentru promovare cu Viitorul Constanța. Am avut 13 victorii consecutive și un egal. Am ajuns pe locul 2. Viitorul a promovat. Cred că asta m-a ținut. Licența Pro, faptul că eram angrenat în acest proiect, îmi doream să promovez”, a dezvăluit Cristi Dulca, povestea sa „de film”, în emisiunea „Meciul Vieții”, de la Look Sport.
Prin exemplul său, fostul internațional i-a ajutat și pe alții să treacă prin boală. Dulca și-a amintit de un militar care a trecut prin aceleași probleme și pe care l-a susținut moral. După câteva luni acesta a ajuns să lupte în Afganistan.
„Contează foarte mult să rămâi pozitiv în astfel de momente. Am mai ajutat persoane care mi-au cerut ajutorul. Cel mai sugestiv cred că a fost în perioada când eram antrenor la Gaz Metan. M-a sunat secretara clubului că mă caută cineva, dacă poate să îi dea numărul. Era un băiat, puțin mai tânăr ca mine, care avea aceeași problemă ca mine și îmi cerea ajutorul.
O părere despre ce să facă. Cred că am vorbit timp de două luni, s-a vindecat și după 6 luni m-am trezit cu el în parcarea stadionului și a venit să-mi aducă medalia lui din Afganistan, drept mulțumire că l-am ajutat mental să treacă peste momentul ăsta. Trebuie să fii încrezător. Contează și oamenii din jurul tău. Eram în salon și stăteam 7-8 ore până se termina „otrava”.
Aveam oameni tineri, bătrâni pe lângă mine. Eu încercam să fiu optimist, dar erau oameni care plângeau. Era un băiat din Timișoara, care era cu prietena și plângeau amândoi. Am dat-o afară din salon. S-a vindecat și băiatul respectiv și vorbim și în ziua de azi. Pentru mine viața a fost o aventură și încerc să fiu optimist”, și-a aminitit Cristi Dulca.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER