15 ani din viață își închid bucla și o fată cu alergare de gazelă înalță pe stadionul din Bistrița o dorință cu voce înceată. Are un fizic firav, alură de săritoare în înălțime și compas uriaș, calități ce i-ar deschide o multitudine de culoare. Alege să flirteze doar cu sprintul, îi rămâne fidelă până la 24 de ani, dar o intervenție chirurgicală suferită la genunchi îi anulează fară recurs cariera.
Dăm timpul înapoi. Anii 2000 în atletismul mondial. Mai precis, sprintul mondial, capitol la care România excelase rar. Sau deloc. Și mai precis? Proba de 4×400 m, specialitatea în care cronometrele ațipesc doar sub cuiele americancelor, rusoaicelor, nemțoiacelor… E timpul ca estul să facă mișcarea! Sub aripa protectoare a Ionelei Tîrlea intră puștoaicele Alina Râpanu, Angela Moroșanu și… Maria Rus. Cvartetul impresionează! Are ușurință în alergare, execută fără greșeală momentul schimbării bățului (decisiv), iar de sub bitumul CM indoor din martie 2004 (Budapesta) se naște un bronz cât un aur. Cu nou record național (3:30.06) neclintit până azi.
Dar cursa continuă, Maria a trage din răsputeri, iar locul 6 la JO de la Atena (3:26,81) îl așază pentru totdeauna în calendarul amintirilor. A fost unica finală la ștafetă bifată vreodată de România în istoria JO. Și dorința împlinită a unei fetițe de pe portativul bistrițean.
„Maria e o fată cu foarte mult bun simț și o atletă care a muncit enorm. De noi, era percepută drept o sportivă cu o calitate umană desăvârșită„, fostă colegă în ștafeta de 4x400m
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER