Să i-o spui lu’ Mutu**

Astăzi m-am sculat cu noaptea-n cap, fată. Și-am căzut direct pe
gânduri. Nu pot să apar în Dorobanți înainte de prânz. Ar fi o
nenorocire: mi-aș plăti singură nota și mi s-ar prăbuși cota de
piață ca sânii lui Britney Spears…

Știi ce n-am să înțeleg niciodată? De ce naționala de fotbal are
doar unsprezece jucători. Dintre care nouă mereu însurați. Pe teren
e loc ca la balamuc și – puțin patriotism! – e vorba, totuși, de
echipa reprezentativă. Nu poți ieși în lume doar cu unsprezece. Te
compromiți ca țară. Dac-ar fi 49, ai avea de unde să extragi. Măcar
șase ar fi cu noroc. Sigur, mai sunt și rezervele. Da’ e penibil,
fată, să ieși la cafea cu o rezervă.
M-am săturat de Drept… Profu’ de Civil și-a schimbat cursul – îl
știi pe ăla cu coperți, cu puțin mov – nu se mai asortează cu
nimic, nu mai are niciun haz. Anul ăsta vreau să mă înscriu la
Ecologică. E mai kinky. E cu „eco”. Până și logica e cu „eco” în
ziua de azi…

I-am trimis un SMS lui Mutu, de Crăciun (l-am luat de pe
„vulpita.i3.ro”, că-s mai elevate). „O briză, un val, o adiere, un
nor… un sărut magnific, o atingere, o mângâiere; toate se numesc
iubire! Emoția este prezentă, tu ești departe, iar eu te visez!” Nu
mi-a răspuns.

De Revelion a fost nașpa rău! M-am dus în Bamboo cu… nici nu-i
mai dau numele, că nu se merită. Ă‚la brunețel și deșirat de la
Unirea Urziceni. În principiu, m-am orientat bine – echipa e pe
val, e trendy. Și știu ce spun, nu degeaba i-am citit pe Iliceanu
și Pleșu în original. Pe la două noaptea a venit Giovanni Becali,
cu scandal. Eram machiată „fresh exotic” și în blițurile
paparaților arătam ca o mască din Burundi. Să fi încercat, de la
bun început, un „dublu impact”? De când merg roz cu portocaliu? Să
i-o spui lu’ mutu… În plus, stupidul ăla de pe Ialomița a plâns
toată noaptea după Dan Petrescu. Eu am băut doar smoothie de
banane, până spre dimineață, când a venit cu vrăjeli ieftine, cu
texte de agățat palmate de pe net – „Ai o hartă? Că m-am rătăcit în
ochii tăi”, „Ce-ai zice să folosim prezervativul ăsta până nu
expiră?” – și am început să bag votcă la greu. Așa că la sfârșit
m-am cărat c-un taxi. A rămas în stradă, cu mașina lui preparată cu
tot. Vorba lui Băse: „M-a afectat, dar nu m-a îngenuncheat”.

articol scris de Lelia
MUNTEANU