SPECIAL | Paștele pentru Ilie Lazăr, fotbalistul care și-a dat toți banii pentru construirea unei mănăstiri. „Este sărbătoarea bucuriei. Nu m-au interesat banii. O pâine îmi dă Dumnezeu să nu mor de foame”

• Un fost golgheter al Gloriei Bistrița a costruit în urmă cu 18 ani o mănăstire pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru cariera din fotbal.
• Ilie Lazăr (51 ani) povestește că a rămas fără bani de cheltuieli când a finalizat „Casa Domnului”, dar spune că nu este bucurie mai mare pentru el decât cea trăită când vizitează mănăstirea.

Învierea Domnului este trăită într-un mod special în casa lui Ilie Lazăr. Fostul atacant are peste 200 de partide în Liga 1 și în 1996 era egalul lui Batistuta în jocul Gloria Bistrița – Fiorentina (1-1), unde superstarul Argentinei și Lazăr au marcat. Se fac 18 ani de când fostul golgheter de la CFR, „U” Cluj, Gloria sau Gyor a decis să ctitorească o mănăstire.

„O mulțumire lui Dumnezeu pentru ce am realizat. Nu visam să joc nici în Liga 4”

A făcut-o din banii câștigați în fotbal și spune că așa a vrut el să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru cariera pe care a avut-o. „Este o mulțumire pentru tot ce am realizat. Am vrut să-i mulțumesc lui Dumnezeu că din nimic am realizat ce am realizat. Eu nu speram să joc în Liga a 4-a și am ajuns și în naționala României, am trei selecții și un gol. Eu, un țăran din zona Băișoara… Printr-o minune am reușit să răzbat”, spune Ilie Lazăr, care povestește că a ajuns profesionist la 23 de ani, dintr-o întâmplare fericită.

„Lucram la 16 februarie, am prins ultima Daciadă și am jucat acolo. M-a întrebat antrenorul dacă nu vreau să câștig bani din fotbal. I-am spus ce să mai câștig eu la 23 de ani, aveam doi copii. O zi întreagă a stat la șeful de la Regionala CFR ca să mă ia la CFR Cluj. Și m-a luat, am mers în B și am fost golgheter. Am făcut o serie de acte de binefacere, dar nu eram împăcat. Am trecut odată prin Cristorel, la sora mea și mi-a venit în minte să-i mulțumesc lui Dumnezeu și să ridic o mănăstire. Jucam în Ungaria atunci. Singura mea dorință a fost să ne numească Ilie și Lazăr și Înaltul Bartolomeu Anania s-a opus pentru că nu era conform canoanelor. Am reușit să-l conving pentru că i-am spus că nu mă pot despărți de niciunul din cei doi sfinți și în 3 iulie, 2000, Sinodul a aprobat”, povestește fostul atacant momentul când a decis să ctitorească Mănăstirea Sfinților Ilie și Lazăr. Pentru ascensiunea sa în fotbal, dar și în viața de zi cu zi, Lazăr le va fi mereu recunoscător lui Zai și Toșa: „Profesorii Puiu Zai și Viorel Toșa mi-au influențat atât viața cât și cariera, prin educația lor bazată pe mișcare și sport”.

„N-am mai avut niciun ban”

Juca la Eto Gyor când a decis să ctitorească mănăstirea, iar apoi s-a întors în țară, la „U” Cluj. Aici s-a lovit de problemele financiare inerente din fotbalul românesc. Nu a renunțat însă la visul său. A decis să-și cedeze și ultimul ban pentru a ridica mănăstirea, dar spune că nu a regretat niciun moment acest lucru. „Simt că acolo e o parte din sufletul meu. Am muncit mult, până la un punct când n-am mai avut bani. Am ajuns la „U” Cluj, ăștia nu mi-au dat bani. N-am mai avut niciun ban, nici să plătesc cheltuielile, după ce am declanșat construirea mănăstirii”, spune, cu sinceritate, Ilie Lazăr, care se îmbogățește spiritual însă de fiecare dată când merge la mănăstirea situată în satul Cristorel, la o oră de mers cu mașina din Cluj Napoca.

„Un moment special sufletește a fost în Sâmbăta lui Lazăr, când am fost bucuroși să-l primim pe ÎPS Andrei, care mereu vine să slujească Sfânta Liturghie, când sărbătorim hramul Mănăstirii. Important este să avem cât mai multe momente de bucurie și sufletești, nu doar sportive. Din credință ne vine tăria care ne ajută”, își dezvăluie Ilie Lazăr trăirile. „Paștele este sărbătoarea bucuriei, când domnul Hristos învie și ne dă speranță de viață veșnică. Ne spovedim, ne împărtășim, soția și cele două fete se ocupă mai mult de partea materială și de masa de Paște”, spune Lazăr.

„Nu m-au primit în fotbal pentru că sunt incoruptibil. Dacă nu dai partea «ursului»…”

A ieșit din fotbalul mare, dar nu a putut sta departe de sport. „Sunt profesor de sport la Seminarul Ortodox și pe undeva tot mă macină fotbalul, îi duc lipsa fotbalului mare, dar mă bucur de rezultatele sincere ale celor mici, la nivel școlar, chiar dacă politica ne îndeamnă să mergem la farmacii, nu la mișcare, prin legile care sunt date”, spune Lazăr, care crede că a fost exclus din lumea fotbalului mare pentru că și-a păstrat corectitudinea și că n-a putut să renunțe la principiile sale morale. „Sunt prins și de sport, cu copii mei de la Seminarul Ortodox. Chiar dacă nu m-au primit oamenii ăștia ai mei în fotbalul mare, pentru că consider că sunt din familia sportului. Acolo trebuie să te dai partea «ursului», eu nu sunt bine văzut, dar sunt incoruptibil. Cine își bate joc de fotbal, își bate joc și de el. Fotbalul te răsplătește ca și viața. Dacă ești corect cu el, te trimite pe cele mai înalte culmi. Dacă trișezi, cum se întâmplă și azi cu jucători care ajung repede în națională sau la echipele mari, te pedepșește. Sunt mâhnit puțin de ce se întâmplă. Trebuie să fi într-o bisericuță, într-un anturaj ceva, ca să intri. Nu sunt perfect, n-am făcut rău la nimeni, dar nu-mi doresc doar să fiu acolo, să-mi iau un salariu și să fiu trestie, cum bate vântul așa să mă înclin. Nu vreau să mă îmbogățesc, că o pâine îmi dă Dumnezeu să nu mor de foame. Eu vreau să ofer ce și mie mi s-a oferit. Ă‚sta e regretul meu că n-am putut să ajut, să ofer. Avem o societate plină de certuri, unde cei valoroși nu sunt lăsați. Nu știu cum ne mai suportă Dumnezeu, că suntem dispuși mai mult la fapte rele, decât la fapte bune. Ce să caute Burleanu care n-a jucat fotbal în viața lui? Sunt momente în care trebuie să apelezi la experiența trăită. Dacă apelezi doar la teorie sunt chestiuni care se blochează”, este părerea lui Ilie Lazăr despre lumea fotbalului din România.

Iordănescu: „Nu te-am luat în națională pentru că nu-l suportam pe Pădureanu”

Spune că de curând are o mare amăgire. O întâlnire cu Anghel Iordănescu și un moment de sinceritate al fostului selecționer i-au creat-o. Tata Puiu a vrut să-l ducă la Mondialul din 1994, dar nu a făcut-o pentru că Ilie Lazăr juca la Gloria lui Pădureanu. „Trăiesc cu o amăgire. M-am întâlnit cu Iordănescu și mi-a spus: «Domnul Lazăr, îmi pare rău că nu v-am luat în națională, dar nu puteam să-l suport pe Pădureanu că era stâlpul sistemului». Puteam fi în America în ’94. 5 ani am fost printre primii atacanți din țară. Eram golgheter, dar pe mine nu m-a ajutat nimeni. Am jucat în Cupa UEFA, Cupa Intertoto…”, se destăinuie Ilie Lazăr.

„Măicuțele de la Mănăstirea Sfinților Ilie și Lazăr se roagă pentru fotbaliști și pentru toți oamenii. Sunt mulțumit că, după atâția ani de muncă m-a învrednicit Dumnezeu pe mine să o ridic. Le urez tuturor oamenilor să fie veseli, să mai lase din ură și din răutăți”
Ilie Lazăr, fost atacant