20 de ani de ProSport! Două decenii în care ne-am bucurat împreună pentru marile victorii, în ultimul timp din ce în ce mai rare și în care am suferit împreună pentru înfrângerile dureroase, în ultimul timp din ce în ce mai dese. Am învățat din lecțiile de viață oferite de marii sportivi ai României, i-am aplaudat și ne-am întristat atunci când „n-a fost ziua lor”.
În 20 de ani de ProSport s-au strâns sute de momente definitorii pentru sportul românesc, care ne-au dus de la agonie la extaz și invers, care ne-au făcut să ne simțim cei mai buni din lume sau să ne întrebăm dacă mai putem conta cu adevărat în sport. Iar dintre ele am selectat 20 de momente care au marcat sportul românesc în ultimii 20 de ani.
Generația de Aur la CM 1998 – Când încă eram mondiali în fotbal
În 1998, turneele finale deveniseră o obișnuință pentru fotbalul românesc și nimeni nu-și putea imagina că vor urma cel puțin 20 de ani în care tricolorii vor privi Campionatul Mondial din fața televizorului. Generația de Aur mergea în Franța din postura unei echipe care defilase în preliminarii, unde încheiase conturile cu trei etape înainte de final. Cu un singur egal și 9 victorii din cele 10 meciuri, România strângea 28 de puncte în Grupa 8 (record în preliminariile CM 1998) și inspira teamă într-o grupă cu Anglia, Columbia și Tunisia. Iar Hagi, Popescu și ceilalți ne-au făcut din nou mândri și au rezolvat calificarea în optimi după primele două meciuri, în care au trecut de Colmbia (1-0) și Anglia (2-1). Și așa s-a născut „Naționala Blondă”, din ultimul meci al grupei, cu Tunisia (1-1).
Mondialul din Franța ne-a lăsat însă și gustul amar al înfrângerii din optimi, din fața Croației (0-1), formație ce ulterior avea să câștige medalia de bronz, după finala mică jucată în compania Olandei.
Euro 2000 și apusul Generației de Aur Calificarea la Euro 2000 nu a mai mirat pe nimeni, chiar dacă Generația de Aur începuse să apună, iar printre tricolori își făceau loc fețe noi, oameni de la care așteptam victorii mari și în anii următori. Nici „Grupă a Morții” cu Germania, Portugalia și din nou Anglia nu ne-a speriat, iar Hagi & Co s-au calificat în fazele eliminatorii, unde au pierdut în fața viitoarei finaliste Italia.
A fost ultimul turneu final pentru Generația de Aur, care lăsa locul „lupilor tineri” Chivu, Mutu, Contra, Rădoi sau Marius Niculae.
JO 2000 și podiumul 100% tricolor stricat de un „nurofen”
Anul 2000 a fost unul în care România a strălucit și la Jocurile Olimpice din Sydney! Cu 26 de medalii cucerite, dintre care 11 de aur, România a ocupat locul 11 în clasamentul pe medalii.
O performanță întinată doar de scandalul ce a avut-o în centru pe Andreea Răducan și care a răpit României șansa unui podium 100% tricolor. La JO de la Sydney podiumul de la individual compus a fost ocupat, în ordine, de Andreea Răducan, Simona Amânar și Maria Olaru. La scurt timp însă, Andeei Răducan i-a fost retrasă medalia de aur, după ce sportiva în vârstă de 16 ani la acea dată a fost depsitată pozitiv pentru pseudoefedrina. Gimnasta luase un nurofen înaintea probei, la decizia echipei medicale care a omis faptul că medicamentul că se află pe lista substanțelor interzise.
În 2004, pseudoefedrina a fost scoasă de Agenției Mondiale Antidoping de pe lista substanțelor interzise, însă Andreea nu a primit înapoi medalia nici până acum.
Locul Andreei Răducan pe prima poziție a podiumului a fost luat tot de o româncă, Simona Amânar, iar argintul i-a revenit Mariei Olaru, în timp ce pe locul trei a urcat chinezoaica Liu Xuan.
„Ultimul Rege” al României. Ziua în care Hagi a început un nou drum Pe 24 aprilie 2001 România s-a plecat în fața Regelui Hagi, care a punea punct unei cariere glorioase sub tricolor cu un meci de gală, după 125 de meciuri și 35 de goluri (încă record, egalat de Adrian Mutu).
55.000 de fani au umplut stadionul „Lia Manoliu” și i-au arătat liderului Generației de Aur cât de mult îl iubesc, iar pe teren s-au aflat fotbaliști uriași alături de care Hagi a jucat de-a lungul carierei.
Când ne-am reamintit că fotbalul poate fi și dureros. Barajul România – Slovenia pentru CM 2002
În 2001, după mai bine de un deceniu de momente memorabile, fotbalul românesc se pregătea și de o primă mare decepție: ratarea calificării la CM 2002, după un baraj de tristă amintire cu Slovenia, în care pe banca României se afla Gheorghe Hagi, la prima experiență ca antrenor.
Cine a văzut dubla cu Slovenia din barajul pentru CM și-l mai amintește cu siguranță pe Mladen Rudonja, atacantul care a înscris singurul său gol în tricoul naționalei (în 65 de meciuri!) în meciul de pe 14 noiembrie 2001, care lăsa România acasă după trei mondiale consecutive.
Învinsă cu 2-1 în tur, România a obținut doar un 1-1 în retur, iar finalul i-a găsit pe jucătorii naționalei în lacrimi, prăbușiți pe gazon.
O nouă ratare… în minutul 90+5 La doi ani distanță de la momentul Slovenia, în 2003, fotbalul românesc trăia o nouă dezamăgire uriașă: ratarea calificării la Euro 2004.
România s-a luptat cu Norvegia și Danemarca pentru calificare și a terminat grupa pe locul 3. Meciul care a decis soarta tricolorilor a fost chiar ultimul, cu Danemarca, pe 10 septembrie 2003. România a condus cu 2-1 la Copenhaga, scor la care își asigura cel puțin locul la baraj, însă finalul meciului a fost unul dramatic.
În minutul 90+4 Florin Bratu rata șansa să facă 3-1 după ce a rămas singur cu portarul advers, însă România beneficia de un corner care ar fi trebuit să însemne și finalul partidei. În locul unei execuții scurte, Dorinel Munteanu a ales să centeze în careu, direct în brațele lui Thomas Sørensen, iar la faza imediat următoare Laursen marca pentru 2-2 (90+5). Și așa, România se pregătea de un nou turneu final în fața televizorului.
Ascensiunea și decăderea lui Mutu. Scandalul Cocaina La doar 24 de ani, Adrian Mutu devenea una din primele achiziții făcute de Chelsesa în era „Roman Abramovich”, într-o afacere de 22,5 milioane de euro. A avut parte de un start excelent în tricoul londonezilor, însă ascensiunea sa s-a oprit brusc, în septembrie 2004, când Chelsea a anunțat că atacantul a picat un test anti-doping, fiind depistat pozitiv pentru cocaină. Intrat oricum în dizgrația lui Jose Mourinho, Mutu a fost pus pe liber o lună mai târziu, fiind suspendat din fotbal pentru o perioadă de șapte luni.
Un scandal uriaș, care îl urmărește și acum pe Adrian Mutu, actualul oficial al lui Dinamo fiind momentan obligat să achite despăgubiri în valoare de 17 milioane de euro (Mutu a atacat între timp decizia la CEDO). Chiar dacă ulterior și-a refăcut cariera și a jucat la cel mai înalt nivel pentru Juventus sau Fiorentina, Mutu a rămas cu o pată imensă după scandalul Chelsea.
Anul UEFAntastic
2006 a fost anul în care fotbalul românesc ne-a dat din nou motive reale de mândrie, de această dată la nivel de club. Steaua și Rapid au reușit un parcurs memorabil în ediția 2005-2006 a Cupei UEFA, iar încununarea a venit în sferturi, când, pentru prima și ultima dată în istoria cupelor europene, două echipe din România s-au aflat față în față.
Câștig de cauză a avut Steaua, după două meciuri extrem de disputate (1-1 și 0-0), care ulterior s-a aflat la doar câteva minute de marea finală. Steaua a condus-o cu 3-0 la general pe Middlesbrough, însă englezii au revenit incredibil și și-au asigurat calficarea după un gol marcat în minutul 89 al returului, de Massimo Maccarone (1-0 în tur, 2-4 în retur). O înfrângere dureroasă, care nu a umbrit însă un an fantastic avut de echipele românești în Europa.
Lucian Bute, campion mondial 2007 e anul în care românii și-au mutat din nou atenția asupra boxului. La cinci ani după ce Leonard Doroftei îl învingea pe Raul Balbi și devenea campion mondial WBA la categoria pană, România avea un nou campion mondial în box, în persoana lui Lucian Bute.
Pe 19 octombrie 2007, după 20 de victorii consecutive la profesioniști, Mister KO îl învingea pe Alejandro Berrio și devenea campion mondial IBF la categoria mijlocie. Ulterior, Bute a reușit să-și păstreze centura timp de aproape cinci ani, perioadă în care și-a apărat-o cu succes în nouă meciuri.
Noua ordine din fotbalul românesc În 2008, după 16 ani în care titlul în Liga 1 fusese câștigat doar de echipe din București, România avea din nou o campioană din provincie. CFR Cluj câștiga titlul cu un punct avans față de Steaua și se pregătea să joace direct în grupele Champions League.
Era începutul unei perioade de cinci ani în care granzii Steaua, Dinamo și Rapid cădeau în plin secund, iar echipele din afara Bucureștiului dominau cu autoritate campionatul.
Euro 2008 și șansa imensă ratată de generația „Mutu & Chivu” Același an marca și revenirea naționalei României pe prima scenă a fotbalului, după aproape un deceniu. Cu Victor Pițurcă pe bancă, tricolorii se calificau la EURO 2008, din nou într-o grupă imposibilă, cu finalistele ultimului Campionat Mondial, Italia și Franța, plus Olanda. Criticați de mulți pentru stilul defensiv, tricolorii au fost la un pas de o mare surpriză și să obțină calificarea alături de Olanda, însă Mutu & Co nu au reușit să profite de două șanse uriașe.
După o remiză cu Franța (0-0), România a făcut un meci foarte bun cu Italia, dar rezultatul final a fost tot egal (1-1). Mutu a deschis scorul în minutul 55, dar Italia a revenit imediat pe tabelă, prin Panucci (56). Cu 10 minute înainte de final, același Mutu a avut șansa să tranșeze meciul dintr-un penalty, însă Buffon a parat execuția „Briliantului”.
În ultimul meci din grupă România a întâlnit Olanda, care era deja calificată de pe primul loc după ce învinsese clar de Italia (3-0) și Franța (4-1). Batavii nu s-au omorât cu firea, însă tricolorii nu au reușit să profite și în final au fost învinși, scor 0-2.
Premieră în Champions League Toamna lui 2008 a marcat o nouă premieră istorică în fotbalul românesc. Pentru prima dată în istoria Champions League, Liga 1 trimitea două echipe în faza grupelor. Campioanei CFR Cluj, calificată direct, i se alătura Steaua, care trecea surprinzător de Galatasaray în preliminarii și obținea biletele pentru cea mai importantă competiție intercluburi.
Aruncată într-o grupă cu Chelsea, AS Roma și Bordeaux, CFR Cluj a debutat fantastic și a obținut o victorie pe Stadio Olimpico ce rămâne și astăzi momentul de vârf al clujenilor. Roma a deschis scorul rapid, prin Panucci, însă o dublă a argentinianului Culio, revenit în această vară la Cluj, a întors soarta partidei.
Victoria de la Roma a fost urmată de o remiză pe teren propriu cu Chelsea (0-0), însă apoi ardelenii nu au mai strâns niciun punct și au încheiat grupa pe locul 4.
Steaua le-a întâlnit pe Bayern Munchen, Olympique Lyon și Fiorentina și a ocupat tot locul 4 în grupă, cu un singur punct, obținut pe terenul Fiorentinei (0-0).
A fost odată Unirea Urziceni Deși surprinzător, succesul avut de CFR Cluj în 2008 nu a avut nici pe departe impactul avut de cel obținut de Unirea Urziceni în anul următor. Venită de nicăieri, formația din Ialomița devenea campioană a României la doar trei ani după ce promovase, cu o echipă fără vedete.
A fost un sezon controversat, în care trupa din Urziceni a fost acuzată și de jocuri de culise, în special de Dinamo, echipă care investise enorm în speranța că va prinde „potul” din Champions League.
Minunea Urziceni a continuat și în sezonul următor, cu opt puncte strânse într-o grupă de Liga Campionilor din care au făcut parte Sevilla, Stuttgart și Rangers. Ialomițenii au încheiat în cele din urmă pe locul 3 și au continuat în primăvara Europa League, cu o dublă cu Liverpool, pierdută însă cu 4-1 la general.
În 2011, la doar trei ani de la primul și singurul titlu din istora clubului, Unirea Urziceni dispărea din fotbalul românesc, după ce patronul Dumitru Bucșaru decidea să nu mai înscrie echipa în campionat.
Anul Cristinei Neagu 2010 este anul (primul) în care întreaga lume a handbalului s-a plecat în fața româncei Cristina Neagu, care era desemnată cea mai bună jucătoare din lume. De atunci, Neagu a mai fost desemnată de două ori cea mai bună handbalistă a lumii de Federația Internațională de Hanbal, în 2015 și 2016, performanță unică în istoria handbalului feminin.
Câștigătoare a Ligii Campionilor cu Buducnost, în 2015, Neagu va juca începând din 2017 în România, la CSM București, formație pe care speră să o ajute să câștige din nou cea mai importantă competiție intercluburi, după trofeul obținut în 2016.
Cu Neagu în echipă, naționala României de handbal a cucerit medalii de bronz la Campionatul European (2010) și la Campionatul Mondial (2015).
„Remontada” Stelei În 2009, Dinamo reușea „Minunea de la Liberec” și reușea să o elimine pe Slovan, în deplasare, după ce pierduse la masa verde manșa tur, disputată în Ștefan cel Mare. La patru ani distanță, în 2013, Steaua avea și ea parte de un miracol și o elimina pe Ajax, deși pierduse meciul tur cu 2-0. La București, pe un Național Arena plin ochi, echipa antrenată atunci de Regehcampf a făcut unul din cele mai bune meciuri ale ultimilor ani și a împins partida în prelungiri, unde roș-albaștrii au nimerit de fiecare dată ținta, în timp ce olandezii au ratat de două ori.
Meciul cu Ajax a fost urmat de o nouă victorie memorabilă, în fața lui Chelsea, scor 1-0, care însă în cele din urmă s-a dovedit insuficientă pentru o calificare. Englezii s-au impus cu 3-1 în retur, iar ulterior și-au continuat drumul până în finala de la Amsterdam, pe care au și câștigat-o.
„Nota de plată” în Dosarul Transferurilor
În 2014, opt dintre oamenii care și-au pus serios amprenta pe fotbalul românesc al anilor ’90 și 2000 primeau condamnări cu executare într-un dosar demarat oficial de DNA în 2008 și ce viza tranzacții ilegale efectuate în perioada 1999-2005 prin care inculpații erau acuzați cu au prejudiciat statul, dar și cluburile la care activaseră cu suma totală de peste 10 milioane de dolari.
Ioan Becali, Victor Becali, Cristi Borcea, George Copos, Jean Pădureanu, Mihai Stoica, Gheorghe Nețoiu și Gheorghe Popescu au primit toți condamnări cu executare. Dintre cei opt, în acest moment mai sunt închiși doar Victor Becali și Cristi Borcea, în timp ce Jean Pădureanu a decedat.
A fost decontul pentru o perioadă gri a fotbalului românesc, în care investițiile în infrastructură au lipsit cu desăvârșire, iar transparența lipsea cu desăvârșire în momentul în care jucătorii erau vânduți în străinatate, sumele declarate fiind în general mai mici decât cele reale.
Întâmplător sau nu, condamnarea celor opt a coincis cu o perioadă în care tot mai multe cluburi de top din România au început să intre în insolvență sau pur și simplu s-au desființat, fiind părăsite de investitori. Cu excepția Stelei, 6 din ultimele 7 campioane ale României la acea dată fie se aflau în insolvență, fie dispăruseră.
Anul confirmării pentru Simona Halep un vis care poate deveni realiate: un nou lider mondial din România în tenis După un 2013 bun, încheiat pe locul 11 WTA, Simona Halep începea anul 2014 foarte bine, cu un sfert de finală la Australian Open care o propulsa în premieră în TOP 10. Ajunsă în premieră în finala Roland Garros, pierdută în fața Mariei Șarapova, Halep urca pe locul 3 WTA, iar după semifinalele de la Wimbledon mai făcea un pas spre prima poziție mondială.
Acum, la trei ani distanță, Halep și-a mai trecut în palmares o finală la Roland Garros și e mai aproape ca niciodată de primul loc mondial, poziție pe care și-o poate asigura în această lună.
Steaua nu mai e Steaua Anul 2014 s-a încheiat cu o decizie a Justiției care pune în pericol cel mai important brand al fotbalului Românesc, Steaua. Echipa patronată de Gigi Becali pierdea dreptul de a folosi marca Steaua și era pusă în situația penibilă de a juca un meci pe teren propriu cu însemnele clubului acoperite cu leucoplast. Între timp, Becali a pierdut și numele Steaua, iar în acest an Clubul Sportiv al Armatei se pregătește să-și înscrie noua echipă în campionat. „Steaua lui Becali” s-a transformat în FCSB, iar echipa a părut în multe momente părăsită de fani.
Dacă pierderea mărcii nu a părut să-l afecteze prea mult pe Gigi Becali, cel puțin la nivel declarativ, un alt proces aflat în acest moment pe rol ar putea genera un veritabil cutremur. CSA Steaua cere despăgubiri în valoare de aproximativ 36 de milioane de euro pentru perioada în care Becali a folosit ilegal marca Steaua, iar o decizie favorabilă Clubului Armatei ar putea pune în pericol viitorul actualei vicecampioane a României.
A murit un mit
Anul 2016 a fost marcat de intrarea în faliment a Rapidului, un moment pe care puțin în credeau posibil, în condițiile în care vorbim despre una din cele mai iubite echipe ale Românei. Cu 93 de ani de istorie în spate, Rapidul își închidea porțile după o „boală” începută în momentul în care clubul a intrat în insolvență, în 2012. Retrogradată în 2015, Rapid a reușit promovarea în primul an, însă nu a mai apucat să joace în Liga 1. Sufocată de datorii și fără un plan clar al celor care au preluat-o, echipa din Giulești s-a dizolvat. În prezent, clubul alb-vișiniu încearcă să renască și cu ajutorul fanilor.
Avem, totuși, Viitor
2017 a fost cu siguranță anul lui Gheorghe Hagi, care a realizat marea surpriză în Liga 1 și a cucerit titlul cu Viitorul, echipă înființată cu nici opt ani în urmă. Constănțenii au încheiat pe primul loc un sezon în care nimeni nu le-a dat nicio șansă și au dovedit că fotbalul românesc poate ajunge la nivelul din trecut atâta timp cât se bazează pe proiecte sănătoase.
Dincolo de trofeul câștigat în Liga 1 și participarea în preliminariile Champions League cu o echipă încă extrem de crudă, succesul lui Hagi reprezintă mesajul de care avea nevoie fotbalul românesc într-o perioadă în care echipele de tradiție se scufundă și tot mai puțini investitori sunt dispuși să-și alăture imaginea de un sport măcinat de numeroase scandaluri în ultimul timp.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER