În ‘86, catalanii cheltuiau 50 de milioane dolari anual si aveau o galerie de 50 de mii de socios
Vă mai aduceți aminte de momentele în care Regele Juan Carlos al Spaniei nu înțelegea de ce trebuie să le dea trofeul Cupei Campionilor Europeni unor români de care nu auzise nimeni până atunci? Am ales să scriu aici mai mult despre ei pentru că despre ai noștri știm deja totul. Înțelegând cine era Barcelona vom pricepe mai bine cât de mult a însemnat Steaua.
Pentru regele Juan Carlos era o chestiune de orgoliu ca trofeul disputat în Andaluzia să nu părăsească Spania. În plus, era de neconceput ca o mână de jucători dintr-o țară comunistă să câștige în fața uneia dintre cele mai importante și puternice formații de pe Bătrânul Continent, o echipă care, la momentul respectiv, avea un buget anual de circa 50 de milioane de dolari, echivalent cu PIB-ul unei țări din lumea treia. FC Barcelona îi avea în primul unsprezece pe rebelul Schuster, cel care refuza să joace pentru Germania, și pe scoțianul Archibald, dar și încă opt internaționali spanioli din totalul de unsprezece din lot.
Era condusă de un președinte, Josep Lluis Nuñez, al cărui mandat la cârma Barcelonei a fost recunoscut drept cea mai stabilă perioadă, din punct de vedere financiar, din istoria clubului. Cu toate acestea, catalanii au trebuit să se încline în fața fenomenalului Duckadam și a celorlați eroi de la Steaua, care au vrut cu tot dinadinsul să răstoarne ierarhiile momentului.
Și ai lor, ca și ai noștri, s-au împărțit apoi între eșecuri și clipe fericite. De pildă, la ora actuală, Schuster este socios al Barcelonei, chiar dacă a câștigat titlul în Primera cu Real Madrid, în timp ce Archibald și-a pierdut urma pe meleaguri spaniole după ce și-a încercat norocul ca antrenor prin mai toată Marea Britanie. Soarta scoțianului a împărtășit-o și golgheterul Pichi Alonso, care a părăsit-o pe Barcelona imediat după episodul Sevilla în favoarea rivalei locale Espanyol. Urruti s-a stins la numai 48 de ani
Din păcate, Francisco Javier Gonzalez Urruticoechea, portarul de atunci al formației catalane, nu mai este de mult printre noi. El a decedat în urma unui accident de mașină pe 24 mai 2001, petrecut pe un drum de țară, nu foarte departe de capitala Catalunyei, la numai 48 de ani. Fostul internațional se retrăsese din activitate în 1988 pentru a deveni antrenor cu portarii la FC Barcelona. În onoarea sa se dispută anual un turneu de golf, a doua pasiune a fostului portar, turneu denumit „Javier Urruti”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER