Într-un interviu oferit ProSport, Constantin Dănilescu (74 ani), omul cu 29 de trofee la Steaua și Dinamo, cel mai galonat conducător din fotbalul românesc, a povestit un moment critic din cariera sa. Fuga lui Miodrag Belodedici și pedeapsa pe care primit-o din partea comuniștilor. „Nea Tică” a fost trimis la Scornicești, acolo unde a condus echipa din localitatea de baștină a lui Nicolae Ceaușescu. În localitatea din Olt l-a prins și Revoluția, în mijlocul evenimentelor, chiar în fieful dictatorului căutat de o țară întreagă.
Nu ați fost foarte liniștit la Steaua, iar aici mă refer, printre altele, la fuga lui Miodrag Belodedici din țară. Ați avut de tras!
M-a vizitat, de curând, Belodedici cu doi corespondenți din Anglia care-i fac istoricul lui, cu cele două cupe ale campionilor, au fost aici la mine (n.r comuna Năeni, județul Buzău – foto jos). De aici au plecat acasă la el, la Moldova Nouă, de acolo, mai departe, la Belgrad, au făcut parcursul. Și am stat de vorbă tot așa, pe acest eveniment.
Și ce le-ați spus?
Nu aveam ce să le povestesc decât realitatea.
V-a încurcat, atunci, Belodedici, cu fuga lui?
Eram, practic, nevinovat. Și nici el nu a fost vinovat, pentru că a plecat din țară legal.
Avea pașaport…
Avea pașaport, dar, fiind militar, locotenent la vremea respectivă, lui i s-a făcut un raport, pe care l-am semnat eu, deasupra mea, Gavrilă (n.r. comandantul clubului Steaua la acea dată, Nicolae Gavrilă) și Ilie Ceaușescu (n.r fratele lui Nicolae Ceușescu) și, de sus, l-au aprobat. Eu nu aveam nicio vină, au scris toți, de acord, de acord, de acord! Și, până la urmă, i-au dat drumul. A plecat și el a fost chitit să nu se mai întoarcă. Apoi, prin curte, prin grădină, sora lui, prietenii au trecut printr-un tub, s-au dus în țara cealaltă, acolo unde era unchiul lui.
Ce i-ați spus lui Belodedici acum, după atâția ani, la acest documentar pe care-l fac englezii?
Păi nu, că ne-am văzut după aia, când a venit în țară, pe Ghencea. El mi-a spus mie: „nea Tică să nu bați!”. Ce să-i spun, eu știind regulile militare, structura rapoartelor, el nu a avut nicio vină, a plecat normal. Că pe urmă l-a dat dezertor, că a fugit… nu. El a plecat curat. Acum am glumit, am stat de vorbă când a venit la mine, am depănat amintiri, un om deosebit.
Familia a ieșit din țară printr-un tub…
Și familia prin grădină, a trecut grădina și s-a dus în țara vecină. Asta a fost problema lui și problema mea că, automat, pe mine m-au trimis la Scornicești. M-au luat de la secția de fotbal, m-au dat deoparte, m-au pus la dispoziția clubului, după am ajuns la Scornicești. Și am stat la Scornicești, noroc că a venit Revoluția. Exact un an.
Cum a fost revoluția la Scornicești, practic în fieful familiei Ceaușescu?
M-au îmbrăcat colegii de la Slatina, mi-au adus uniformă. A fost foarte dificil, am avut câteva nopți nedormite, destule probleme cu oamenii, când se alegea un primar, când se alegea altul. Mi-au trimis colegii de la Slatina, la ordinul lui Gușă (n.r. generalul Ștefan Gușă, la acea vreme șeful Marelui Stat Major al Armatei Române), Dumnezeu să-l ierte!, că am vorbit cu el, erau Dinu, Stănculescu și cu Gușă. Și Cornel zice: „Bă să-ți dau să vorbești cu tac-tu la telefon”. „Mă Cornele, tu ești nebun?”.
Cine era, Stănculescu?
Da. Se întâlniseră, unde se învârtea Cornel în relațiile lui cu Iliescu. Mi-au spus să am grijă acolo, că sunt probeleme, sunt multe rude (n.r de-ale lui Nicolae Ceaușescu, Scornicești fiind locul în care s-a născut dictatorul), mai ales că atunci s-a dat publicității că Ceaușescu se întreaptă către Scornicești. Dezinformări! Una e Scorniceștiul și alta e Târgoviște, unde a ajuns el.
Asta a spus Stănculescu, să aveți grijă?
Gușă, el mi-a spus. Și a zis că a vorbit la Slatina să primesc niște soldați. Și așa a fost, am avut soldați care au patrulat în Scornicești. Au avut grijă, cum era atunci, să nu otrăvească bazinul de apă, zvonistică. Mai dădeau cu fel de fel de rachete și de-astea și ziceau că cine știe, că vin… .
Ați avut responsabilitate…
Ca militar, practic era ca o garnizoană. Ne-am izolat, am baricadat niște lucruri acolo, să nu avem probleme. E adevărat, nu s-au tras cartușe. A dat un nebun, de la primărie, dispoziție să se înarmeze gărzile patriotice, au luat armamentul, mi-a fost greu să-l aduc înapoi, să iau muniția, să nu se împuște oamenii.
Cine mai era acolo din familia dictatorului?
În Scornicești era nea Gheorghiță, Dumnezeu să-l ierte!, fratele lui Bărbulescu de la Comitetul Central, Gheorghiță Bărbulescu era primarul în funcție al Scorniceștiului, omul căruia i-a plăcut fotbalul, s-a ocupat de fotbal.
Și ce s-a întâmplat cu el în momentele alea?
L-am dat deoparte. Oamenii tot alegeau primar, nu le convenea, a doua zi alegeau altul. Câteva zile a fost un balamuc întreg. Am stat atunci, la Revoluție, cu Pena (n.r. Gheorghe Pena, fost fotbalist) și cu Gică Mihali (ulterior fundaș la Dinamo și la echipa națională), ei erau jucători la Scornicești. Și am plecat, l-au împușcat pe Ceaușescu, am făcut un proces verbal, am predat toate hârtiile la primărie, am închis, le-am dat ștampila. Și pe 31 Decembrie am plecat către București. După sărbători m-am prezentat la club, la Steaua.
Revoluția v-a readus la Steaua, după ce fuga lui Belodedici v-a trimis la Scornicești…
Dacă nu ar fi fost Revoluția, cred că stăteam mulți ani de zile acolo, uitau de mine. Nea Ilie (n.r. Ilie Ceaușescu, fratele lui Nicolae Ceaușescu, ministru adjunct al Armatei Române) era înverșunat împotriva mea, spunea că am știut eu că fuge Belodedici, au scos-o cum că clubul e de vină. Dar Stănculescu a fost de o mare noblețe. Nu a vrut să participe la ședința aia, nu a venit, el m-a avertizat, primul telefon pe care l-am primit, eram la club și mi-a zis: „vezi că ai o belea, a fugit Belodedici, o să ai probleme. Asta după a început vânzoleala. Și prin Ianuarie a fost nunta lui Lăcătuș și m-am dus, au făcut Gică Hagi, Rotariu… au vociferat, au zis că nu am nicio vină, mi-au luat apărarea, avem o relație bună cu ei. Degeaba!
Au venit de la UEFA, doi băieți din Anglia și unul de aici, de la noi, să facă un reportaj, un documentar cu mine. Că așa fac cu foștii fotbaliști care au mai câștigat câte ceva. Și am mai luat și eu câte ceva! Plus că li s-a părut interesantă povestea mea, cu fuga, dar le-am zis că nu am fugit, am plecat legal. Nea Tică mi-a dat o geantă, că i-am cerut și eu o geantă. Și cu aia am plecat! Mi-a zis că din cauza mea l-au trimis la Scornicești, că a avut de tras, dar ce să facem, așa a fost viața, că l-au scos pe el vinovat, dar n-a avut nicio vină, eu i-am cerut pașaportul și lui Valentin Ceușescu. Nea Tică mi-a dat geanta și alții mi-au dat pașaportul” – Miodrag Belodedici, dublu câștigător al Cupei Campionilor Europeni, cu Steaua București și Steaua Roșie Belgrad.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER