„România, stat polițienesc!”. Un refren auzit tot mai des pe stadioanele țării, strigat cu patimă de zeci de mii de suporteri nemulțumiți de Legea 4, cunoscută și drept „Legea Dragomir”. ProSport și-a propus să vorbească mai mult despre acest act normativ și să demareze o campanie de corectare a anomaliilor cuprinse în această Lege.
Pentru a înțelege care sunt aberațiile juridice din „Legea 4”, ajunsă între timp „Legea 10”, ProSport a stat de vorbă cu unul dintre cei mai reputați specialiști de drept constituțional din România, Radu Chiriță, șeful catedrei de drept public din cadrul Facultății de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Domnule Radu Chiriță, de ce nu e bună Legea 4 în formula actuală? Dacă ar fi să expun toate motivele, ar trebui să vorbesc până mâine dimineață… Măcar reperele importante, astfel încât să înțeleagă societatea civilă de ce legea ar fi neconstituțională… Înainte de a vorbi de situații particulare, Legea 4 are două mari neajunsuri pentru o lege dintr-un stat care se vrea de drept. Primul este legat de faptul că toate condițiile din legea respectivă sunt verificate de un singur organ, respectiv jandarmeria. Tot jandarmeria impune orice fel de restricții, fără să existe niciun alt control!
Unde ar fi problema? E cunoscut în istorie, nu doar la noi, ci oriunde vă uitați, că puterea executivă, respectiv poliția sau jandarmeria, are tentația naturală de abuza de forța pe care o are… A doua problemă a legii este aceea că e una a restricțiilor. Legea aia cuprinde o enormă listă de obligații din partea persoanei care participă la spectacolul sportiv. Cred că ar trebui să mă încurajeze să merg la stadion, nu să mă țină în afara lui. De pildă, nu am voie pe stadion cu o umbrelă, deși tribunele nu sunt acoperite, sau pot să fiu amendat pentru că nu m-am așezat pe locul scris pe bilet, în condițiile în care la 90 la sută dintre evenimente nu se emit locuri pe bilet. Chestiile astea sunt stupide. Haideți să particularizăm. Ce obligații din Lege nu sunt justificate? Dacă iau pe rând, niciuna nu are o justificare temeinică și nu are niciun fel de legătură cu violența pe stadioane. Am mers și eu la zeci sau la sute de meciuri. Mi se pare degradant să mă caute un jandarm prin buzunare, să mă întrebe dacă am brichetă sau pix la mine. În condițiile în care mă duc aproape săptămânal la baschet și nu am auzit niciodată în sala de la Cluj de vreun incident cu brichete. Pentru ce sunt 3.000 de oameni controlați?
„Jandarmul ce respectă? Constituția României sau normele FIFA?”
Cum comentați confiscarea unui banner cu mesajul „Mitică la brutărie?” E o formă de cenzură, cum au fost „n”. Fiind prieten cu o parte din cei care formează galeria lui Poli Timișoara, cunosc enorm de multe astfel de situații. În urmă cu o lună, în sala de baschet de la Cluj am văzut jandarmii sărind peste niște oameni care scosesră un cearceaf pe care era scris „U Mobitelco Roșia Montana nu este echipa mea”. Astea sunt cenzuri. Faptul că ți se controlează ce spui sau ce mesaje ridici pe un stadion e o formă de cenzură, iar constituția noastră este extrem de clară, la articolul 30, unde scrie că cenzura de orice fel este interzisă. Asta nu înseamnă că este permis orice mesaj… Așa este. Totuși, ideea este una simplă. Dacă cenzura este interzisă, atunci am dreptul să afișez orice vreau, să spun ce doresc, iar în măsura în care ceea ce spun eu este injurios, insultător, instigă la ură sau violență, pot fi sancționat. Există norme legale, nu e nevoie de Legea 4. Diferența esențială este că normele acelea mă trimit la un judecător, nu mă trimit la un polițist care face ce i se spune, de oricine. Vine purtătorul de cuvânt al jandarmeriei și spune că normele FIFA și UEFA interzic nu știu ce mesaj, dar, să mă ierte bunul Dumnezeu, jandarmul ăla a jurat când a intrat în serviciu să apere constituția, nu normele FIFA sau UEFA.
Curtea Constituțională nu trebuia să se autosesizeze? Nu, ea trebuie sesizată de cineva. Ea a fost la un moment dat sesizată cu una dintre aberațiile punctuale ale Legii. E vorba despre drăcia aia cu „plângerea contravențională împoÂtriva procesului verbal de contravenție nu suspendă aplicarea sancțiunii complementare”.
Mai pe înțelesul fanilor? Dacă mi se ia permisul și contest măsura, pot să conduc până spune un judecător dacă am comis-o sau nu, pentru că sunt prezumat nevinovat. Dacă un jandarm îmi scrie pe o foaie de hârtie că am înjurat pe stadion și, în consecință, am interdicție să intru șase luni, eu nu o să calc jumătate de an în arenă, pentru că plângerea mea contravențională nu se va judeca în șase luni, din cauză că sistemul judiciar merge mult mai greu.
Și? Care a fost decizia Curții? Curtea Constituțională nu este o instanță care să admită excepții de neconstituționalitate fără să i se sugereze dintr-o anumită parte..
„Legea trebuie înlocuită total, nu doar modificată”
Cum poate fi îndreptată această lege? Părerea mea este că Legea asta nu poți s-o modifici. Trebuie înlocuită. Modificarea ei înseamnă astuparea gropilor, în două luni sunt înapoi. Ideea de la care s-a pornit în cuprinsul ei a fost o idee stupidă și o idee care face ca România să fie un stat polițienesc. Adică Poliția și Jandarmeria pot să facă orice. Tot ce apare acolo sunt obligații ale noastre, inclusiv ale cluburilor sportive, obligații pe care le verifică și le constată jandarmeria, care are posibilitatea să împartă sancțiuni în stânga și în dreapta.
Deci, ar trebui o lege nouă? Da, însă una gândită rațional din toate punctele de vedere. Sigur că trebuie să interzic anumite obiecte pe arenele sportive, dar ca să fac chestia asta trebuie să mă uit și la riscurile reale care există. Eu îi învăț pe copii la școală că legea intervine prin interdicții doar acolo unde este nevoie. Și, dacă până acum nimeni n-a fost rănit cu pixul pe stadion, de ce să interzic pixurile?
Dar legat de intrarea fanilor pe teren? De câte ori s-a întâmplat în ultimii ani? De 4-5 ori? Ultima oară s-a petrecut la Petrolul. Dacă e un fenomen cu o incidență atât de rară, ce sens are să creez o reglementare specială? Sănătatea și integritatea fizică a fotbalistului sunt protejate prin codul penal, care spune că, dacă îi dau un pumn unei persoane, voi primi o pedeapsă între atât și atât, după cum va stabili judecătorul.
Există totuși cazuri speciale, când spectatorii intră pe teren. De pildă, la final de campionat… Da, manifestarea de bucurie tradițională la câștigarea campionatului, a Cupei, este marcată de faptul că spectatorii intră pe teren, fără să bată pe nimeni. Ce facem? Îi trimitem pe toți la pușcărie?
„Vopseaua de păr a ars mai mulți oameni decât torțele”
Este necesară o lege împotriva huliganilor? Nu cred că e nevoie de o lege împotriva huliganismului. Din două motive. Unu, legi care să sancționeze comportamentele pe stadioane sau în afara lor avem. Dacă vin cu o nouă lege, nu fac decât să încarc un sistem legislativ care oricum este încărcat. Dacă doi oameni se bat pe stadion sau în afara lui, avem legi care sancționează așa ceva.
Al doilea motiv? Se iau măsuri speciale împotriva fenomentului huliganismului și în funcție de cultura suporterilor pe care îi avem. La noi se mai înjură, e perfect adevărat, dar de bătut s-au bătut doar de câteva ori și mereu în afara stadionului. Sunt incidente de mii de ori mai multe în discoteci decât pe stadion. Ați auzit de vreo lege a combaterii violenței în discoteci? Sau în baruri, sau în trafic, unde sunt mult mai multe incidente violente?
Bătăile dintre suporteri au născut de fiecare dată reacții puternice ale societății… Aici a existat o presiune inclusiv a dumneavoastră, a presei. S-a creat o psihoză că oamenii se bat pe stadioane. Dacă luați câte meciuri sunt într-un sezon și câte se soldează cu incidente, veți vedea că procentajul e mic. Vă mai dau un ultim exemplu, cel al atât de comentatei torțe. Au fost oprite câteva meciuri din cauza lor, au fost doi-trei arși, dar n-a murit nimeni. Vopselele de păr au ars mai mulți oameni decât torțele și, cu toate acestea, vopselele de păr sunt promovate prin reclame la televizor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER