Mutu a fost pus pe șotii de mic. Pe la 14 ani era deja tartor în echipă, la Pitești, la grupa pregătită de Mihai Ianovschi. Primul antrenor al atacantului Fiorentinei dezvăluie povești din timpul uceniciei lui Adrian. Printre acestea, și o întâmplare hazlie acum, dureroasă în urmă cu vreo 18 ani, care a dus la internarea în spital a altui copil teribil al fotbalului piteștean, Adrian Neaga.
Mutu a luat primul contact cu fotbalul în 1988, pe când avea doar 9 ani, el fiind dus de tatăl său la o preselecție în Trivale. N-a venit cu mâna goală, ci cu o minge albastră tocmai bună de încins pe betonul de la Centru. „În perioada 1-14 septembrie făceam mereu selecții… Și acum am în minte prima imagine cu el… A venit la poartă, cu mâna stângă ținându-se de taică-său, iar în dreapta ținând o minge de 9 lei, albastră. L-am pus pe copil să joace pe terenul de beton de aici, de la Centru. S-a remarcat imediat. După joc, i-am dat două probe tehnice: simțul mingii, adică să țină duble, pe românește, și apoi conducerea mingii printre jaloane. Avea o îndemânare foarte bună, de mic. Era prieten cu mingea. El a vrut să facă exercițiile cu mingea lui mică de plastic, dar eu i-am zis să facă cu mingea noastră de fotbal și imediat s-a adaptat. A doua zi l-am trimis la controlul medical, iar după-amiaza a venit la antrenament”, rememorează Ianovschi. Spiridon Mutu: „Cinci ani nu întreb nimic de Adi” Spiridon Mutu i l-a încredințat pe Adrian antrenorului Ianovschi fără niciun fel de rețineri. „Tatăl lui mi-a spus după controlul medical că are încredere în mine, că îmi cunoaște activitatea și că cinci ani nu mai vine pe la mine. Abia când Adi urma să împlinească 14 ani urma să-mi facă o vizită să mă întrebe dacă mai continuă sau nu. Nu a mai venit la 14 ani pentru că Mutu era deja la echipa națională de juniori. Și nici până în ziua de azi nu mi-a mai pus acea întrebare… De când a venit, Mutu juca atacant și a înscris și goluri la acea selecție. Își depășea cu ușurință adversarii și încă de atunci am văzut la el o dorință mare de victorie. Nu cunoaștea niciun copil de la selecție, era cu 10 alți jucători pentru prima dată, dar echipa lui trebuia să câștige”, a continuat Ianovschi. Adi n-a avut nimic, Neaga s-a îmbolnăvit Reperele din cariera lui Adi Mutu au început să apară la patru ani după ce acesta s-a apucat de fotbal. Astfel, în 1992, Mutu a ieșit campion național la Cupa Speranțelor, prima competiție pentru copii. Finala s-a jucat la Bistrița și a fost împotriva bănățenilor de la Poli Timișoara. FC Argeș a câștigat cu 7-1, iar Mutu a dat mai multe goluri.
Ianovschi rememorează și o întâmplare mai trăsnită din 1992, cu Mutu în prim-plan. „În săptămâna premergătoare plecării la Bistrița, pentru finala cu Poli, am făcut antrenament la sală. Apoi, pe drumul de întoarcere la Centru, pentru a aduce echipamentul și mingile, Mutu și Neaga fac un pariu: cine mănâncă cei mai mulți țurțuri! Ei bine, în seara respectivă, Neaga a ajuns la spital cu febră 40, iar Mutu nu a avut nimic!”, a conchis Ianovschi. „Comănilă, fă ceva, scoate-ne!” Finala cu Dinamo din 1997, dar și semifinala cu Poli Iași, din același an, au o istorie aparte. În semifinală, la Onești, s-a ajuns până la lovituri de departajare. Primele două le-au bătut, în ordine, Mutu și Neaga, dar ambii au ratat. Apoi, amândoi, Mutu și Neaga, s-au dus în spatele porții, la Dani Coman, și au început să se roage de acesta: „Comănilă, fă ceva! Scoate-ne! Apără-le, frate! Hai că poți!”. Și Dani Coman a apărat trei penalty-uri consecutiv, iar FC Argeș a ajuns în finala de la București, care s-a jucat în fața a 40.000 de spectatori în repriza a doua, pentru că urma finala Cupei României, dintre FC Național și Steaua.
Și partida cu Dinamo s-a decis tot la penalty-uri. Din cauza tensiunii, Ianovschi nu a nominalizat pe nimeni, lăsându-i pe jucători să aleagă. Mutu și Neaga s-au oferit primii, iar de data aceasta au înscris. Coman a apărat ultima lovitură, a lui Tameș, iar FC Argeș a câștigat cu 5-4, devenind campioană. Premierea a fost făcută după meci de președintele FRF, Mircea Sandu.
>> (foto sus) Neaga și Mutu (al doilea și, respectiv, al treilea pe rândul de jos) au fost pe cât de talentați, pe atât de puși pe șotii încă de pe vremea junioratului.
„Ce fac eu să facă toți!” … și a sărit tot lotul în mare!
O altă „boacănă” al cărei protagonist a fost Adrian Mutu a avut loc în iulie 1997, în anul în care generația de excepție a lui Ianovschi a ieșit pentru ultima oară campioană de juniori.
Totul s-a petrecut însă la lotul național UEFA 1997, unde tehnicianul piteștean era secund și unde jucau și Adi Mutu, Adi Neaga, Dani Coman, Dan Alexa, Cristi Chivu. România avea de disputat la Constanța două meciuri amicale cu Turcia, iar tricolorii mici erau în cantonament la Eforie Sud. În dimineața meciului s-a ieșit la o plimbare pe plajă și apoi pe faleză, lotul fiind sub supravegherea secundului Mihai Ianovschi. Fotbaliștii nu aveau voie să facă baie în mare pentru că peste câteva ore era meciul.
La capătul digului, antrenorul le-a făcut semnul de întoarcere juniorilor, însă dintr-o dată Mutu, care era căpitanul echipei, a ieșit în față și a strigat: «Ce fac eu să facă toți!» S-a suit pe dig și a sărit în apă… „Tot lotul a sărit, evident, după el în apă, doar câțiva au rămas pe dig. Erau îmbrăcați în echipamentul de prezentare adidas, încălțați…
A sărit chiar și unul care nu știa să înoate, de s-a dus ca bolovanul. Apoi au început să iasă, iar la un moment dat a strigat unul dintre ei: «Âla nu știe să înoate». Și au sărit din nou toți după el, pentru că găsiseră pretext acum… În fine, la hotel a urmat o ședință cu cei de la federație, iar seara au câștigat cu 2-0! Așa că puteai oare să te superi pe ei? Se făceau boacăne și pe vremea aia, dar într-o anumită limită, nu erau golănii. Erau tot felul de năzdrăvănii, dar nu fugeau din cantonament și altele”, povestește Mihai Ianovschi. Fundaș stânga la debut în meci oficial Mutu a debutat în competițiile oficiale ca fundaș stânga. De ce? Povestește Ianovschi: „Se juca la sală, sistem cinci plus portar. Echipa era asta: Coman – Neaga – fundaș dreapta, Marius Radu, Mutu – fundaș stânga, Mălușanu și Monea. Juca fundaș pentru că el și Neaga veneau din linia a doua foarte bine. Jucau mascat și înscriau ușor pentru că loveau foarte bine.”
articol publicat de Sorin MANU
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER