Adi Mutu, campion la mâncat țurțuri!** Vezi ce năzbâtii făcea „Briliantul” în juniorat!

Mutu a fost pus pe șotii de mic. Pe la 14 ani era deja tartor în
echipă, la Pitești, la grupa pregătită de Mihai Ianovschi. Primul
antrenor al atacantului Fiorentinei dezvăluie povești din timpul
uceniciei lui Adrian. Printre acestea, și o întâmplare hazlie acum,
dureroasă în urmă cu vreo 18 ani, care a dus la internarea în
spital a altui copil teribil al fotbalului piteștean, Adrian
Neaga.

Mutu a luat primul contact cu fotbalul în 1988, pe când avea doar 9
ani, el fiind dus de tatăl său la o preselecție în Trivale. N-a
venit cu mâna goală, ci cu o minge albastră tocmai bună de încins
pe betonul de la Centru. „În perioada 1-14 septembrie făceam mereu
selecții… Și acum am în minte prima imagine cu el… A venit la
poartă, cu mâna stângă ținându-se de taică-său, iar în dreapta
ținând o minge de 9 lei, albastră. L-am pus pe copil să joace pe
terenul de beton de aici, de la Centru. S-a remarcat imediat. După
joc, i-am dat două probe tehnice: simțul mingii, adică să țină
duble, pe românește, și apoi conducerea mingii printre jaloane.
Avea o îndemânare foarte bună, de mic. Era prieten cu mingea. El a
vrut să facă exercițiile cu mingea lui mică de plastic, dar eu i-am
zis să facă cu mingea noastră de fotbal și imediat s-a adaptat. A
doua zi l-am trimis la controlul medical, iar după-amiaza a venit
la antrenament”, rememorează Ianovschi.

Spiridon Mutu: „Cinci ani nu întreb nimic de
Adi”
Spiridon Mutu i l-a încredințat pe Adrian antrenorului Ianovschi
fără niciun fel de rețineri. „Tatăl lui mi-a spus după controlul
medical că are încredere în mine, că îmi cunoaște activitatea și că
cinci ani nu mai vine pe la mine. Abia când Adi urma să împlinească
14 ani urma să-mi facă o vizită să mă întrebe dacă mai continuă sau
nu. Nu a mai venit la 14 ani pentru că Mutu era deja la echipa
națională de juniori. Și nici până în ziua de azi nu mi-a mai pus
acea întrebare… De când a venit, Mutu juca atacant și a înscris
și goluri la acea selecție. Își depășea cu ușurință adversarii și
încă de atunci am văzut la el o dorință mare de victorie. Nu
cunoaștea niciun copil de la selecție, era cu 10 alți jucători
pentru prima dată, dar echipa lui trebuia să câștige”, a continuat
Ianovschi.

Adi n-a avut nimic, Neaga s-a îmbolnăvit
Reperele din cariera lui Adi Mutu au început să apară la patru ani
după ce acesta s-a apucat de fotbal. Astfel, în 1992, Mutu a ieșit
campion național la Cupa Speranțelor, prima competiție pentru
copii. Finala s-a jucat la Bistrița și a fost împotriva bănățenilor
de la Poli Timișoara. FC Argeș a câștigat cu 7-1, iar Mutu a dat
mai multe goluri.

Ianovschi rememorează și o întâmplare mai trăsnită din 1992, cu
Mutu în prim-plan. „În săptămâna premergătoare plecării la
Bistrița, pentru finala cu Poli, am făcut antrenament la sală.
Apoi, pe drumul de întoarcere la Centru, pentru a aduce
echipamentul și mingile, Mutu și Neaga fac un pariu: cine mănâncă
cei mai mulți țurțuri! Ei bine, în seara respectivă, Neaga a ajuns
la spital cu febră 40, iar Mutu nu a avut nimic!”, a conchis
Ianovschi.

„Comănilă, fă ceva, scoate-ne!”
Finala cu Dinamo din 1997, dar și semifinala cu Poli Iași, din
același an, au o istorie aparte. În semifinală, la Onești, s-a
ajuns până la lovituri de departajare. Primele două le-au bătut, în
ordine, Mutu și Neaga, dar ambii au ratat. Apoi, amândoi, Mutu și
Neaga, s-au dus în spatele porții, la Dani Coman, și au început să
se roage de acesta: „Comănilă, fă ceva! Scoate-ne! Apără-le, frate!
Hai că poți!”. Și Dani Coman a apărat trei penalty-uri consecutiv,
iar FC Argeș a ajuns în finala de la București, care s-a jucat în
fața a 40.000 de spectatori în repriza a doua, pentru că urma
finala Cupei României, dintre FC Național și Steaua.

Și partida cu Dinamo s-a decis tot la penalty-uri. Din cauza
tensiunii, Ianovschi nu a nominalizat pe nimeni, lăsându-i pe
jucători să aleagă. Mutu și Neaga s-au oferit primii, iar de data
aceasta au înscris. Coman a apărat ultima lovitură, a lui Tameș,
iar FC Argeș a câștigat cu 5-4, devenind campioană. Premierea a
fost făcută după meci de președintele FRF, Mircea Sandu.

>>
(foto sus) Neaga și Mutu (al doilea și,
respectiv, al treilea pe rândul de jos) au fost pe cât de
talentați, pe atât de puși pe șotii încă de pe vremea
junioratului.

„Ce fac eu să facă toți!” … și a sărit tot
lotul în mare!

O altă „boacănă” al cărei protagonist a fost Adrian Mutu a avut loc
în iulie 1997, în anul în care generația de excepție a lui
Ianovschi a ieșit pentru ultima oară campioană de juniori.

Totul s-a petrecut însă la lotul național UEFA 1997, unde
tehnicianul piteștean era secund și unde jucau și Adi Mutu, Adi
Neaga, Dani Coman, Dan Alexa, Cristi Chivu. România avea de
disputat la Constanța două meciuri amicale cu Turcia, iar
tricolorii mici erau în cantonament la Eforie Sud. În dimineața
meciului s-a ieșit la o plimbare pe plajă și apoi pe faleză, lotul
fiind sub supravegherea secundului Mihai Ianovschi. Fotbaliștii nu
aveau voie să facă baie în mare pentru că peste câteva ore era
meciul.

La capătul digului, antrenorul le-a făcut semnul de întoarcere
juniorilor, însă dintr-o dată Mutu, care era căpitanul echipei, a
ieșit în față și a strigat: «Ce fac eu să facă toți!» S-a suit pe
dig și a sărit în apă… „Tot lotul a sărit, evident, după el în apă,
doar câțiva au rămas pe dig. Erau îmbrăcați în echipamentul de
prezentare adidas, încălțați…

A sărit chiar și unul care nu știa să înoate, de s-a dus ca
bolovanul. Apoi au început să iasă, iar la un moment dat a strigat
unul dintre ei: «Âla nu știe să înoate». Și au sărit din nou toți
după el, pentru că găsiseră pretext acum… În fine, la hotel a urmat
o ședință cu cei de la federație, iar seara au câștigat cu 2-0! Așa
că puteai oare să te superi pe ei? Se făceau boacăne și pe vremea
aia, dar într-o anumită limită, nu erau golănii. Erau tot felul de
năzdrăvănii, dar nu fugeau din cantonament și altele”, povestește
Mihai Ianovschi.

Fundaș stânga la debut în meci oficial
Mutu a debutat în competițiile oficiale ca fundaș stânga. De ce?
Povestește Ianovschi: „Se juca la sală, sistem cinci plus portar.
Echipa era asta: Coman – Neaga – fundaș dreapta, Marius Radu, Mutu
– fundaș stânga, Mălușanu și Monea. Juca fundaș pentru că el și
Neaga veneau din linia a doua foarte bine. Jucau mascat și înscriau
ușor pentru că loveau foarte bine.”

articol publicat de Sorin
MANU