În seara de 16 noiembrie am văzut o veste pe pagina de Facebook a lui Dorin Chioțea care m-a lăsat pentru câteva clipe fără răsuflare, și anume că „Didi” Prodan nu mai este printre noi!!! Un infarct, petrecut la casa lui din Voluntari, a cauzat plecarea sa prematură din această lume. La doar 44 de ani… Un om încă tânăr care mai avea atâtea de spus în fotbal, dar și în viața de zi cu zi. În asemenea momente, cuvintele sunt de prisos. De aceea, mă voi limita doar în a-l evoca cât pot de succint pe cel care a fost omul și sportivul Daniel Claudiu Prodan.
Prima oară am auzit de el în vara lui 1992, când un prieten stelist mi-a spus că în curtea formației sale favorite fusese adus de la Olimpia Satu Mare un tânăr fundaș nemaipomenit. Nu prea am avut și nici în prezent nu am încredere în asemenea descrieri premature. Însă după ce l-am văzut debutând în Divizia A, remarcând că s-a impus imediat în primul „11″ al Stelei, mi-am dat seama că acele aprecieri aveau acoperire. Un stopper cu plasament, joc aerian excelent, marcaj la sânge, intervenții nu rareori agresive dar utile. Apoi, mi-l amintesc la debutul său în echipa națională, cu prilejul acelui rezultat dezamăgitor înregistrat la KoÅ¡ice, 2-5 în fața Cehiei/Slovaciei, care ne punea în cumpănă calificarea pentru turneul final al CM 1994, din SUA. El a fost singura noastră rază de soare a acelui meci, de-atunci devenind un obișnuit al echipei noastre reprezentative, ținând piept de-a lungul timpului unor adversari de mare clasă. Apoi, aceeași dezinvoltură și ușurință în a se adapta le-a arătat și la Atlético Madrid, devenind repede titularul apărării acestei echipe de tradiție a puternicului fotbal spaniol. S-a dus apoi la un contract mai avantajos d.p.d.v. financiar, la Rangers, în Scoția, însă n-a apucat să joace, pentru că o fractură de stress i-a făcut probleme permanente, întrerupând o carieră internațională strălucită. A mai putut juca în țară și a făcut-o bine, revenind pentru scurt timp în circuitul echipei naționale. A trebuit însă să-și atârne ghetele în cui la doar 30 de ani, acea fractură nevrând să se dea bătută. Nu a marcat multe goluri, normal, doar era fundaș, însă unul va rămâne în antologia celor mai frumoase reușite ale fotbalului românesc, la meciul cu Rangers, de la București, în cadrul grupelor Ligii Campionilor, prin care Steaua a câștigat cu 1-0, când după un corner executat de pe stânga de Gâlcă, a trimis o torpilă, de la marginea careului, din voleu, care s-a oprit la vinclul stâng al porții scoțiene (poate fi văzut pe Youtube). După abandonarea carierei sportive, normal, a rămas tot în domeniul fotbalului. Inițial a încercat să fie impresar de jucători, însă și-a dat repede seama că nu este de el. Așa că a profitat de oportunitatea oferită de fostul președinte al FRF, Mircea Sandu, care le-a deschis ușa larg unor foști internaționali din ceea ce mulți au numit-o „generația de aur” a fotbalului nostru. „Mă simt ca peștele în apă prin ceea ce fac aici. Și când eram jucător mă interesam de cazare și de altele ca să avem condiții cât mai bune în deplasările pe care le făceam, indiferent dacă erau în țară sau peste hotare. Așa că ceea ce fac acum nu este nimic nou pentru mine și, zic eu, mă pricep bine” – mi-a spus el la câteva luni după ce devenise angajatul FRF. Ajunsesem să-l cunosc mai bine, mai întâi cu prilejul unui interviu pe care i-l luasem, iar apoi în perioada în care am activat la FRF, putând spune că am avut onoarea de a-l avea coleg. Era un tip dintr-o bucată. Avea un dar al povestirii extraordinar, fiind o plăcere să-l asculți, împletind armonios întâmplări cu un umor de calitate. Mai jos o să relatez una dintre istorisirile sale de la acel interviu. De asemenea îi plăcea mult să cânte (având și o voce frumoasă) mai ales muzică populară, fiind sufletul oricărei petreceri. Și nu în ultimul rând, era un patriot, chiar naționalist convins, mai pe scurt, un bun român. Au venit însă ultimele alegeri de la FRF, după care cei care au preluat puterea l-au alungat, ca pe mulți alții, istoria fiind deja binecunoscută, neavând rost în aceste momente să mai zăbovesc asupra ei. Cert este că asemenea supărări lasă urme adânci. Dumnezeu să-l odihnească și să întărească familia îndoliată!
Iată istorisirea de care pomeneam mai sus. Se petrecea în timpul turneului final al CM din 1994, cel din SUA. Înaintea meciului inaugural, cel cu Columbia, selecționerul Iordănescu le dăduse tuturor titularilor fișe complete cu adversarii direcți. Cel al lui Didi era renumitul Faustino Asprilla. „Am citit eu fișa cu atenție. La final erau semnalate calitățile și defectele. La calități era plin, de nu se mai termina rubrica. La defecte era un singur cuvânt scris: niciunul. Am zis că e o greșeală și m-am dus la nea Puiu ca să mă lămurească. «Nu Didi, nu este nicio eroare. Tipul ăsta chiar nu are niciun defect, iar sarcina ta va fi una foarte grea» – mi-a răspuns el calm, lăsându-mă fără cuvinte. Eu știam că doar Dumnezeu nu are niciun defect… În fine, a venit meciul. De la început am băgat material, ca să știe cu cine are de-a face. Era însă plin de mușchi pe el, de mă durea tot pe mine când îl atingeam. I-am făcut însă față cu bine. La un moment dat, când se pregătea să șuteze la poarta noastră, am pus laba piciorului înaintea mingii, astfel încât m-a lovit cu toată puterea în ea. A început să se zvârcolească pe jos de durere, arbitrul a oprit meciul, au venit repede la el cei din echipa medicală. Se uita spre mine printre ei. Și pe mine mă durea piciorul de îmi venea să urlu, dar am strâns din dinți, și i-am zâmbit superior. L-am văzut uimit. Din momentul ăla nu am mai avut probleme cu el. Fugea de mine, era mereu pe partea cealaltă față de unde mă aflam, dar mă duceam imediat după el. Dacă așa mi-a zis nea Puiu.”
CV Daniel Claudiu PRODAN Născut: 23.03.1972 (Satu Mare,SM) Decedat: 16.11.2016 (Voluntari,IF)
Post: fundaș central
În Divizia A și Cupa României Debut Div.A: 08.11.1992, Farul – Steaua 1-3 Debut Cup.: 31.03.1993, Steaua – Progresul 1-0 (1 gol) Sezon Club Div.A Cup.
A cucerit: 5 titluri, 1 cupă, 2 supercupe În 1995, s-a clasat pe locul 3 (după Gh. Popescu și Hagi) în ancheta care a desemnat cel mai bun fotbalist român al anului Între 1990-1992 a jucat la Olimpia Satu Mare, în Divizia B.
În străinătate
În echipa națională
În naționala U21
În cupele europene
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER