În 1974, omul trimis de Craiova la București să perfecteze transferul lui Dobrin a ratat întâlnirea de la FRF pentru că a avut treabă la Ministerul Învățământului Dobrin fusese convins cu 150.000 de lei Hagi, Dobrin și Balaci, cei mai mari fotbaliști din ultimii 50 de ani
Despre ratarea trecerii marelui Nicolae Dobrin la Universitatea Craiova, în vara lui 1974, s-a mai scris. Așa cum s-a scris că ideea transferului i-a aparținut poetului Adrian Păunescu. Greșit! Fostul antrenor Ștefan Cioacă, retras acum din activitate, face lumină, după 38 de ani, în acest caz. Ideea directorului de la Balș
Profesor la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova în acel timp și un apropiat al clubului Universitatea, „nea Fane”, așa cum îi zic cei din lumea fotbalului, spune ce s-a întâmplat atunci. Adevărul poate stârni ilaritate, dar, atenție, erau alte vremuri.
„Craiova tocmai luase campionatul în acel an, primul titlu din istoria clubului, iar antrenorul Constantin Cernăianu solicitase să i se aducă măcar un jucător important pentru a trece de primul tur din Cupa Campionilor, unde oltenii picaseră cu suedezii de la Aatvidaberg”, își începe Cioacă povestea. Până la reluarea pregătirilor însă, Cernăianu și cu Ion V. Ionescu, de la Poli Timișoara, au fost numiți antrenori ai reprezentativei universitare a României care ne-a reprezentat la Campionatul Mondial Universitar din Franța, lotul fiind alcătuit din jucători ai celor două cluburi studențești. Ei, aici intră în scenă Nicolae Ionescu, directorul de la IOB Balș, mare fan Universitatea și bun prieten cu Cernăianu, cu care fusese coleg de bancă în școală, la Târgu Jiu”.
„Mannix” l-a „răpit” noaptea din Pitești
„Acest Ionescu – își continuă relatarea fostul tehnician – a avut el inițiativa să îi facă o surpriză lui Cernăianu. «O să vedeți, o să-l aduc pe Dobrin la Craiova», a zis. Toți l-au luat în râs, nu putuseră Steaua și Dinamo să-l ia pe Dobrin, cum să-l ia Craiova? Ionescu ăsta, însă, cunoscut cu porecla de «Mannix», a pus mâna pe telefon, l-a sunat pe Dobrin și l-a întrebat dacă ar fi dispus să vină la Universitatea, mai ales că ar fi foarte mulțumit și din punct de vedere financiar. «Gâscanul» i-a spus că se poate discuta, așa că Mannix a plecat seara spre Pitești, dar și cu două autotrenuri după el, hotărât să rezolve pe loc și să-l și mute pe Dobrin în Bănie. Părțile s-au înțeles rapid, Dobrin era și bun prieten cu Oblemenco, după care s-a ajuns la bani”. Aici, se spune că Dobrin a cerut undeva spre 150.000 de lei, sumă uriașă pentru acele timpuri, la care Ionescu, care venise pregătit, a băgat mâna în buzunar și a scos banii. Și Dobrin, și soția acestuia, Gica, au rămas cu gura căscată, pentru că nu se așteptau. „Fotbalistul Argeșului a luat banii, Ionescu a chemat oamenii cu care venise de la Balș, aceștia au încărcat tot mobilierul în cele două autrotrenuri și duși au fost la Craiova”, mai spune nea Fane.
Argeșul și Craiova se înțeleseseră la transfer
„Problema mare a apărut însă la transfer, pentru că Argeșul nu era de acord să-și dea cel mai bun fotbalist. Mai mult, oamenii din Pitești amenințau că nu mai merg la muncă dacă Dobrin este lăsat să plece! Cert este că fotbalistul a fost trecut în carantină, cum era pe vremea aceea, până avea să se rezolve totul. După două luni și ceva, cele două cluburi au ajuns la un acord. Pentru Dobrin, Argeșul a cerut trei jucători și o sumă de bani, condiții acceptate de olteni. Buuuun! În ziua fixată, oficiali ai celor două echipe urmau să se vadă la București, la Federație și să semneze actele. De la Pitești nu mai știu cine a venit, dar din partea Craiovei a mers Constantin Barbu, șeful secției de fotbal. Atenție, însă, pe vremea aia funcția asta era benevolă, neplătită. Barbu era remunerat ca rector al Facultății de Agronomie din Craiova”.
A ratat cea mai tare întâlnire din istoria „Științei”
De aici încolo, lucrurile capătă aspecte comice. Poate că pentru toată Oltenia rezolvarea „cazul Dobrin” era cel mai important lucru de pe lume, dar nu și pentru profesorul Barbu, care avea alte priorități și nu neapărat legate de sportul cu bășica. Cert este că în ziua aceea, Constantin Barbu avea și ceva treabă pe la Ministerul Învățământului, iar la plecarea din Craiova oamenii de la club i-au spus să meargă întâi la Federație și abia apoi să-și rezolve el problema la Minister. Odată ajuns însă la București, Barbu și-a văzut de ale lui. S-a dus la Minister întâi – unde însă a întârziat cam mult – și abia după aceea și la Federație. Unde, n-a mai găsit pe nimeni de la Argeș! Asta pentru că după o oră de așteptare, reprezentantul piteștenilor a sunat la club de la un telefon fix, a spus că n-a venit nimeni de la Craiova, de acolo s-a sunat la Comitetul Județean de partid Argeș, la prim secretarul Gheorghe Năstase, iar ordinul acestuia a fost clar: „Sunt neserioși! Omul nostru să se întoarcă acasă, gata, nu se mai face niciun transfer!”. „Poate dacă pe vremea aia existau telefoane mobile se rezolva într-un fel. Așa, însă, s-a ratat cel mai mare transfer din istoria Craiovei!”, își încheie istorisirea Ștefan Cioacă.
Eu nu mă băgam în alegerile fotbalistice ale lui Gicu. N-am făcut-o nici atunci când a venit omul acela și l-a luat la Craiova. Știu că erau foarte mulți bani la mijloc, foarte mulți! Gica Dobrin, soția lui Gicu Dobrin
M-am dus la primul secretar și i-am spus că, dacă îl lasă pe Dobrin să plece, atunci să‑și caute antrenor, că plec și eu! Florin Halagian, antrenor FC Argeș în 1974
Putea evolua cu Aatvidaberg!
Culmea, deși nu se reușise legitimarea lui, Dobrin putea juca în Cupa Campionilor în „dubla” cu Aatvidaberg! Asta pentru că regulamentul internațional de atunci permitea folosirea în partidele internaționale a jucătorilor aflați în carantină, adică fără dezlegare de la clubul de la care proveneau. Din păcate, cei de la club n-au știut să traducă exact ce spunea regulamentul, astfel încât Dobrin n-a fost introdus. Nici antrenorul Constantin Cernăianu n-a vrut să riște și a evitat să-l folosească. Câteva zile mai târziu după partida-tur, „Gâscanul” a aflat de gafele celor din club și, supărat și sătul că nu se rezolvase nimic, a revenit la Pitești.
Gică Hagi, luat peste noapte de Nicu Ceaușescu
Nu doar pe Dobrin l-a ratat Universitatea Craiova, ci și pe un alt mare fotbalist român, Gică Hagi, de data asta din cauza regimului comunist. „Regele” își dăduse acceptul de a juca pentru Universitatea din 1983, după încheierea junioratului, numai că a doua zi după ce fusese admis la Institutul de Studii Economice în Craiova dosarul său a fost luat de Nicu Ceaușescu și transferat peste noapte la Sportul Studențesc! Asta deși la vremea respectivă legea spunea clar că nu există transfer cu facultatea dintr-un oraș în altul decât la un an după admitere.
Transferul lui Iordănescu, interzis de Armată
În vara lui 1973, atunci când Steaua l-a luat înapoi de la Craiova pe Sameș, conducătorii Universității au încercat un „contraatac”. Pe lângă Ștefănescu, adus la schimb, oficialii alb-albaștrilor au dorit să-l înregimenteze și pe Iordănescu. Au reușit să-l convingă pe acesta să dea examen la ISE în Craiova, admiterea fiind, evident, rezolvată, doar că imediat – așa cum avea să se întâmple peste ani cu Hagi – dosarul său a fost luat și transferat la București.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER