Am bătut Italia la Mondiale!
Dacă naționala mare n-a reușit să se califice la CM
2010, România este reprezentată din nou la Homeless World
Cup
E foarte greu să te califici la un Campionat Mondial. Și totuși
s-a calificat naționala de fotbal pe stradă, sau a copiilor
străzii, sau cum vreți să-i spuneți, pentru că n-are o denumire
clară. Doar scopul e clar.
Calificarea e infinit mai grea decât a lui Chivu și Mutu. Și,
totuși, cei care s-au aflat săptămâna trecută la un Mondial sunt
Cornel, Caius, Tibi, Ciprian și Vlad. Nu Chivu și Mutu. Ei au ajuns
acolo, deși au avut un adversar mult mai dificil decât Franța sau
Serbia. Ei luptă zi de zi cu viața.
Poate vă amintiți, s-a făcut și un film, anul trecut România a
fost la Homeless World Cup în Australia. Acum a participat a doua
oară, la Milano.
Cum s-a calificat și de ce spun că e infinit mai greu? Pentru că
există un singur criteriu: nu grupe de calificare, nu baraj, nu
meciuri directe, nu golaveraj. Fiecare țară, pentru a fi invitată
din nou, trebuie să demonstreze că a făcut pași de integrare în
societate a copiilor străzii care au participat ediția trecută.
„Din cei care au fost anul trecut, unul încearcă să continue în
fotbal, alți doi s-au angajat la niște firme. Asta e victoria
noastră”, spune Florin Bătrânu, selecționerul naționalei
homeless.
Cel mai
greu de învins: prejudecățile
Știu, și eu am fost sceptic, și voi poate, iar el sigur a fost când
a primit invitația. Cel mai greu de învins sunt prejudecățile. „Nu
știam despre ce e vorba. Trebuie să recunosc că nu sună neapărat
foarte tentant naționala copiilor străzii. Dar am zis: hai să mă
întâlnesc să văd despre ce e vorba, iar acum nu regret nimic”,
povestește Bătrânu prima legătură cu Mihai Rusus, asistentul social
care se chinuie ca România să participe la această competiție, iar
niște copii să primească o șansă.
Homeless cu Iphone și Facebook
Odată trecute primele bariere, realitatea e mult diferită de ce îți
închipui. Copiii sunt tot copii, chiar dacă n-au familie sau casă.
Unii dintre ei sunt chiar copiii moderni ai străzii, cu iphone și
cont de facebook, și nu mă refer doar la români, ci la toți cei
care ocupă permanent sala calculatoarelor de la Arena Civică, acolo
unde se dispută competiția. Dar imediat se simte și viața grea pe
care o duc. Nu le e ușor să fie într-un alt mediu, formează mai
greu o echipă, se ceartă ușor. E de înțeles însă, de-abia s-au
cunoscut. Mai ales ai noștri, care n-au unde să se
pregătească.
Se
antrenează în parcări de supermarket
„N-avem niciun teren, n-avem nicio competiție, abia am făcut câteva
zile de pregătire împreună și niște amicale. Mihai se zbate să mute
terenul improvizat de ei prin diferite parcări de supermarketuri
din Timișoara. E de apreciat ce face el”, spune Bătrânu. El,
asistentul social și un jucător sunt timișoreni. Alți trei
fotbaliști vin din Iași, iar unul din București. Doar șase jucători
în lot și doi oficiali, pentru că bugetul e greu de făcut. Și nu
doar bugetul. „E foarte greu să-i ții în frâu. E greu să-i faci să
nu se certe, să fie o echipă, să se adapteze într-un mediu cu totul
diferit, să se poarte normal în societate”, adaugă Bătrânu.
„Naționala e slabă,
noi am bătut Italia și Anglia!”
Și totuși, nici acum nu ne facem de râs. Suntem în prima jumătate a
clasamentului, locul e mai puțin important. Copiii sunt mândri. De
ce sunt ei la Mondiale și naționala mare nu? „Ei sunt slabi, n-avem
față de
incredibil. Și, totuși, nici ei n-au bătut Franța. „”Da, dar noi am
învins Anglia și Italia, să-i vedem pe ei când reușesc asta”, se
apără Ciprian, portarul echipei, supărat că n-a văzut niciun
Mondial adevărat cu România calificată: „Eram prea mic,
le-am prins doar pe cele din 2002 și 2006. Poate în… 2014″,
calculează el, deși îi e foarte greu să-și imagineze data.
Probabil România va fi reprezentată și anul viitor la Mondialul
Homeless. De alți jucători, pentru că așa e regulamentul.
Calificarea e din nou al naibii de grea, dar răsplata e pe măsură
dacă măcar unul dintre cei de acum își face un viitor mai bun.
„Mă
vede și pe mine cineva?”
Ciprian Jitariuc a fost poate cel mai bun jucător al României la
Mondialul de la Milano. Are doar 16 ani și visează la o carieră în
fotbal.
Ciprian este portar și a uimit prin multe intervenții în meciurile
de la Mondialul Homeless. „Are un curaj deosebit, e foarte
promițător și n-o spun doar pentru că sunt antrenorul lui! Încercăm
să-i găsim o echipă, dar nu e ușor”, spune despre el Bătrânu.
Ciprian nu e doar curajos, e și tupeist și prietenos. „Joc la o
echipă din liga a cincea din județul Iași. Dar cine să mă vadă
acolo? Dacă vine cineva de la lot să urmărească jucători, merge
doar la Poli Iași, nu la mine. Aș vrea să ajung măcar la juniori la
Poli Iași să dau o probă de joc. Dacă sunt bun, să rămân”, declară
Ciprian, care e rapidist „de mic copil, de când m-am născut”. Știe
și care e problema la naționala mare: „Trebuie căutați jucători
noi, lărgită aria de selecție, gata cu istoria!”. Îi sclipesc ochii
când îi promitem că încercăm să-i dăm o șansă. Poate ne aud cei de
la Poli Iași!
Se
joacă în sistemul 3+1!
Sistemul de joc e pe cât de inedit, pe atât de greu de practicat
fără antrenament. Se joacă 3+1 pe un teren foarte mic. Portarul nu
are voie să iasă din careu, nici altcineva să intre acolo. Echipa
care se apără trebuie să păstreze permanent un jucător în atac, în
jumătatea adversă. Astfel se favorizează marcarea mai multor
goluri. Se joacă două reprize a câte șapte minute.