„Am fost copilul sărac, care juca fotbal în noroi”. Povestea lui Clint Dempsey, cel mai rapid marcator de la Mondial

• Autorul celui mai rapid gol de la acest Campionat Mondial, Clint Dempsey, are o poveste tulburătoare. A crescut într-un parc cu rulote, sora acestuia a decedat la 16 ani din cauza unei tumori pe creier, prietenul cel mai bun a fost împușcat în cap, iar vreme de un an de zile a fost ajutat de părinții colegilor săi pentru a putea continua să meargă la antrenamentele echipei de copii și juniori
• Fostul jucător de la Fulham și Tottenham a încercat, în 2006, să aibă și o carieră în muzică. A filmat alături de cel mai bun prieten un videoclip în care este rememorată viața acestuia. Melodia nu a avut succes, dar rămâne una dintre cele mai bune surse de informare în privința vieții jucătorului american

De doar 32 de secunde a avut nevoie Clint Dempsey (Seattle Sounders) pentru a marca primul gol la Campionatul Mondial pentru SUA în meciul contra Ghanei, scor 2-1. Reușita americanului a devenit, în scurt timp, una istorică, plasându-l pe locul cinci în topul celor mai rapizi marcatori din istoria unui turneu final. Prezent pe stadion la meciul de debut, vicepreședintele Americii, Joe Biden, a fost nevoit să aștepte pauza pentru a le cere comentatorilor o reluare a golului, asta pentru că luase loc în tribună în minutul doi și fusese și el luat prin surprindere de faptul că pe tabelă era înregistrat scorul de 1-0 pentru echipa națională a Statelor Unite.

Un stadion din Nacogdoches (Texas) îi va purta numele

În vârstă de 30 de ani, Dempsey este considerat a fi unul dintre cei mai buni jucători din Statele Unite, urmând ca retragerea acestuia din activitate să fie marcată de inaugurarea unui stadion care îi va purta numele în orașul său natal, Nacogdoches, Texas: „Va fi un gest simbolic. Măcar atât putem și noi să facem pentru cel care a reușit să își depășească condiția și să devină un simbol național”, a declarat în urmă cu un an de zile Anthony Esquivel, fost coleg de facultate cu jucătorul american. Pe atunci, Dempsey nu avea de unde să știe că va rămâne probabil mulți ani de acum înainte în istoria Campionatului Mondial. Drumul acestuia nu a fost pavat cu roze. Ba din contră: „La început, eu eram copilul fără vreo posibilitate financiară, care se juca alături de prietenii lui pe terenuri mai mult acoperite de noroi decât de iarbă”, își începe povestea căpitanul Statelor Unite.

Promisiunea șoptită a unui copil de 12 ani

Dempsey a crescut într-un parc cu rulote. Familia acestuia nu a avut posibilități financiare, reușind să le ofere celor cinci copii doar strictul necesar. Uneori nici chiar asta: „Clint nu a primit niciodată un cadou de la viață. A trebuit să muncească pentru tot ceea ce are acum. Depunea muncă dublă pentru a avea ceea ce alți copii primeau deja de-a gata”, recunoaște mama fotbalistului, Debbie Dempsey. 

La 12 ani, jucătorul primea o lovitură grea din partea vieții, atunci când sora de 16 ani era diagnosticată cu tumoră pe creier și murea câteva luni mai târziu. Era doar un copil pe atunci, dar momentul l-a maturizat: „Mergeam la antrenamentele ei de tenis. Țin minte că îi auzeam pe antrenorii ei cum spunea despre ea că va fi o mare jucătoare cândva. Iar apoi s-a întâmplat asta. Am simțit că ceva a murit în mine atunci”, își amintește Clint. Episodul tragic i-a unit și mai mult pe membrii familiei. Prietenii apropiați ai căpitanului au dezvăluit faptul că, la înmormântarea lui Jennifer, fratele mai mic a mai rămas încă două ore și la final a șoptit, printre lacrimi, că va deveni un jucător bun de fotbal și că ei îi va dedica toate reușitele. Au urmat ani grei pentru el, care i-au întârit caracterul. Și, dacă lucrurile nu erau deja tragice pentru fotbalist, doi ani mai târziu, cel mai bun prieten era împușcat în cap. Îi rămăseseră doar familia și o ambiție ieșită din comun de a reuși. Pentru el, pentru prietenul cel mai bun, pentru soră.

În albumul din liceu, Clint Dempsey a oferit o declarație de care avea să se țină de cuvânt: „O să devin jucător profesionist de fotbal în Europa”

Maradona, Romario și Bebeto, modelele căpitanului SUA

„Nu îmi plăcea să pierd. Dacă jucam și nu ieșeam eu învingător, reușeam să îi conving pe colegi să mai rămână până când se trăgea linie și lucrurile erau în avantajul meu”, a declarat Clint Dempsey. Mama acestuia îi întărește spusele, oferind un exemplu concludent: „Chiar și când era mic și îi ajungea mingea până la genunchi, el făcea tot posibilul să nu o piardă. Era amuzant să îl văd cum se agită. O mână de om cu o ambiție uriașă”. I-a avut ca modele pe Maradona, Romario și Bebeto, pe care îi vedea la televizoarele amplasate pe terasele la care nu își permitea să comande nimic. Stătea pe bordură și visa. Apoi se ducea acasă, în rulotă, unde lovea mingea de pereți, spre nemulțumirea părinților. De trei ori pe săptămână mergea la antrenamentele fratelui mai mare. Parcurgeau împreună câte șase ore, atât cât era distanța dintre casă și teren: „Mergeam pe jos, luam un autobuz, mergeam iar pe jos, schimbam două autobuze și abia după ajungeam”. Nu a renunțat la școală, ba chiar a intrat cu bursă la un colegiu nu foarte prestigios, dar suficient de bun și permisiv ca program: „Noi toți ne gândeam la ce petreceri să mergem. Seara, când treceam pe lângă teren, îl vedeam pe Clint acolo, de unul singur, înconjurat de 20 de mingi și exersând loviturile libere”, avea să recunoască unul dintre colegii lui, Esquivel.

Început din greșeală, continuare în Premier League

Cariera acestuia a început, așa cum avea și el să recunoască mai târziu, din greșeală. Fratele mai mare, Ryan, a fost chemat să dea probe pentru Dallas Texans, una dintre cele bune Academii de juniori din America și, așa cum le era obiceiul, l-a luat alături de el și pe Clint, de data aceasta în calitate de sprijin moral. O minge a ieșit din teren la un moment dat, iar toți ochii antrenorilor au rămas pe puștiul care, plictisit fiind, jongla pe margine și aștepta să se întoarcă acasă: „Începuse să plouă, voiam doar să plecăm și îmi făceam de lucru cu mingea care fusese șutată în zona mea”. Câteva luni de zile a mers prin ploaie la antrenamente și a strâns din dinți atunci când, în loc să ia autobuzul, a mers și mai mult pe jos, neavând bani pentru un bilet. Constrâns de situația de acasă, i-a transmis antrenorului că nu mai poate veni. Părinții colegilor săi au fost cei care, vreme de un an, i-au asigurat transportul și o masă pe zi. Astfel a reușit acesta să continue să vină la echipă. Ușor, dar sigur, a fost remarcat de un club din Anglia: Fulham. În 2006, se transfera în Premier League, la Fulham, devenind unul dintre cele mai scumpe transferuri din America în Europa. Cinci ani a evoluat acolo, marcând 50 de goluri. Apoi, Tottenham l-a achiziționat, dar doar un sezon. A revenit în Statele Unite în 2013, la Seattle Sounders. Nu crede că este un pas înapoi: „Sunt recunoscător pentru fiecare minut pe care îl petrec pe terenul de fotbal. Acum am ghete, joc pe iarbă. Nu am voie să mă plâng. M-am ținut de promisiunea pe care am făcut-o acum 18 ani la mormântul lui Jennifer”, a declarat acesta.

Clint Dempsey a devenit, la meciul de debut al Statelor Unite la Campionatul Mondial, cel mai rapid marcator din istoria acestui turneu final, după ce a marcat în secunda 32 a partidei SUA – Ghana, scor 2-1

A încercat și o carieră în muzică

În 2006, Clint Dempsey a filmat un videoclip împreună cu unul dintre cei mai buni prieteni: „Ne plăcea muzica rap și am decis să punem pe hârtie experiența noastră. De acolo și până la cântat a fost doar un pas”. Melodia nu a avut succes, dar rămâne în continuare una dintre cele mai bune dovezi ale poveștii căpitanului Statelor Unite. La final, jucătorul poate fi văzut cum lasă o floare la mormântul surorii sale.