„Am peste 200 de ore de poker cu Piți și Corleone!” Vezi cine a reușit această performanță!

A câștigat două titluri cu FC Argeș, primul la doar 30 de ani,
l-a antrenat ca nimeni altul pe Dobrin, a câștigat primul titlu cu
Dinamo după Revoluție și a pus bazele echipei Stelei care a
câștigat Cupa Campionilor. E Florin Halagian, un brand proiectat să
reziste, să reziste….

Cu o pereche de ochelari atârnată cu un șnur pe după gât, dar cu
același zâmbet de om care le-a văzut pe toate, Florin Halagian ne
primește în birouașul său de la service. „Intrați! Hai că mă uit și
la Bistrița cu Brănești, da’ putem să vorbim în timp ce…” Se
strâmbă a durere și se freacă în zona lombară: „A dracu’ sciatică!
Mă chinuie rău, că trebuie să urc scările alea pe care le‑ați urcat
și voi. Și le urc, că nu am ce face. Nu am acasă Gsp TV și tre’ să
vin aici să văd meciurile!”. Dialogul nostru începe cu ceva care
poate că era mai bun ca întrebare de final: „Pe unde e șapca aia
norocoasă? Talismanul… Aia pe care scrie Chicago Bulls?”.
Halagian ne surprinde! Ne-am fi așteptat să se amuze, dar vorbește
cumva grav: „E șapca mea norocoasă… Are grijă nevastă-mea de ea.
A pus-o bine! Dar să știți că am una mai nouă! Dacă o să mai
antrenez, cu asta nouă voi sta pe cap. E tot cu Chicago Bulls!”.
Întinde apoi un zâmbet plin de sensuri: „Pe aia autentică o s-o mai
vedeți la înmormântarea mea. O pun pe coșciug!”.

Logica
„Focului la ei!”

„Nu aș zice nu dacă mi s-ar face o nouă propunere de a antrena.
Nu m-am săturat de asta și nu mă voi sătura niciodată. Dacă e,
vreau să fie însă ceva pe lângă București. Jean (n.r.-Jean
Pădureanu, președintele Gloriei Bistrița) s-a supărat degeaba pe
mine că am plecat de la el. Era prea departe pentru bătrânețile
mele. Oricum, dacă revin, stați liniștiți, că voi fi la fel de bun
ca ăștia tineri! Nu-mi scapă nimic din ce e nou și sunt la curent
cu toate”, afirmă Florin Halagian, parcă încercându-ne. Ripostăm
cumva îndrăzneț, amintindu-i că este cel care a patentat o tactică
pur românească: „Focu’ la ei!”, dar nu pare deloc atins. „Mi s-a
părut cea mai scurtă și sugestivă frază pentru ce voiam de la
jucătorii mei. Înseamnă ca echipa să țină mingea departe de
propriul teren prin presing sau posesie”. Iar nouă ni se pare atât
de logic.

Dobrin, ridicat de
Scotland Yard

Încep amintirile: „Aia cu «Ochii lu’ Dobrin» e o legendă. Dobrin
era lat din trei beri! La el era mai mult ideea de a sta la masă și
de a povesti. Nu l-am văzut niciodată beat să nu mai știe de el.
Avea și un obicei: dacă mă duceam singur să-l iau din res­taurant
pe când eram antrenor și el jucător la Pitești, îmi trăgea un scaun
și mă făcea să mă așez doar ca să mai tragă de timp. Așa că mă
duceam cu nevastă-sa! Se ridica imediat și spunea: «A venit
Scotland Yard-ul!»”.

200 de
ore de poker cu Piți

Are și o dezvăluire despre Victor Pițurcă. Normal că e vorba de
poker: „Da, am jucat cu el. Cred că avem jucate împreună, la
Scornicești, 100 – 200 de ore de poker! Era singurul dintre
jucători acceptat în careul nostru de înalt nivel. (Râde). Jucam cu
Lucian Gamsevici, directorul fabricii de textile din localitate,
care susținea și echipa, cu Piți și, normal, „Corleone”
(n.r.-președintele LPF, Dumitru Dragomir)!”

Și-a
vândut service-ul

Insistăm pentru o poză în service, printre mașini. Primim o
scuză solidă: „Nu mai e service‑ul meu! L-am închiriat ăstora de la
Rover. Înainte nu scoteam nici banii de salarii și aveam peste 50
de angajați. Așa am primit câte un Rover pentru fetele mele și nu
mai avem nici bătaie de cap. Trăiesc liniștit. Mi-e dor însă de
fotbal… Noroc cu «Corleone» că m-a simțit că nu pot să stau
departe de fotbal și m-a băgat în corpul de observatori. Stau lângă
teren, între bănci, și asta mă liniștește. Îmi place să ascult
antrenorii… Am fost ultima dată la «U» Cluj cu Târgu Mureș. Badea
și Sabău… Am tras cu urechea. Vor fi antrenori foarte
buni…”

„A luat
Ienei toate meritele”

Răspunsurile sunt scurte și pline de sevă. Un interviu cu Florin
Halagian este o plăcere, pentru că îți va oferi întotdeauna cuvinte
pentru un titlu bun sau măcar teme de meditație.

Care sunt antrenorii care vă plac în Liga
I?
I-am studiat pe toți ăștia tineri. Toți promit! Badea, Lăcătuș,
Sabău, Moldovan, Selymes, Contra…

Cine vă seamănă?
Contra aduce cu mine ca temperament. Și pare că are și stofă! Cel
care îmi seamănă mie cel mai mult este Cîrțu și îmi pare rău că a
făcut ce a făcut la Basel.

Despre cei bătrâni nu ne spuneți nimic?
Manea, Grigoraș, Hizo…

Chiar, Hizo! E cel mai bătrân din Liga I. Credeți că va mai
face față?
Fără probleme. Viorel e plin de vitalitate. („Băi, ce bară a dat!”,
exclamă privind la meciul de la TV.) Așa, mai departe…

Ce credeți că a învățat Hizo de la dumneavoastră? L-ați
avut secund mult timp…
Întrebați-l pe el dacă a învățat ceva de la mine. Eu vă spun
altceva. Știți care e trăsătura lui de bază? Lucrează foarte bine
la antrenamente. E un bun practician!

„Lucescu jr era în
toate găștile vestiarului!”

Antrenorii străini care vin în România vă sunt pe
plac?
Nu am nimic cu ei, dar 90% dintre cei care au venit în Liga I nu
erau peste antrenorii români.

Cum era selecționerul Răzvan Lucescu ca fotbalist? L-ați avut
elev…
Se pregătea foarte bine și era foarte serios. Apoi, în vestiar,
avea grijă să fie în relații bune cu toată lumea. El făcea parte
din toate găștile vestiarului!

Să elucidăm și discuția aia cu Steaua ’86! Cine a făcut
echipa aia? Dumneavoastră sau Emeric Ienei?
E clar! Eu am făcut lotul, el formația!

Dar meritele sunt toate la dânsul!
Adevărul e că un telefon măcar putea să dea, ca mulțumire și
respect pentru ce am făcut. Nu am neapărată nevoie de asta, dar
putea să facă asta. Ține de bărbăție și fairplay. Dar, dacă a luat
el toate meritele, de ce să mă sune? Ar fi trebuit să accepte că am
și eu un merit.

Dumneavoastră cui i-ați mulțumi din viața de până
acum?
Lui Rapapport. M-a pus antrenor la Pitești când era el președinte
și am luat titlul în primul an! Fără el poate că nu eram nimic. (se
uită din nou la meci: „Uite-l pe Remus Vlad! Ce șapcă de golan are
pe cap! O să-l sun să-i spun să n-o mai poarte!”).

Penescu
i-a stricat finalul!

Florin Halagian spune că și-ar fi dorit să-și încheie cariera la
FC Argeș. De accea, în sezonul 2001-2002 a acceptat să antreneze
echipa piteșteană. A fost însă nevoit să plece din cauza lui Cornel
Penescu: „Îmi pare rău pentru ce i s-a întâmplat apoi, dar am
plecat pentru că m-a supărat! Era pe atunci în Consiliul de
Administrație și m-a luat la mișto că nu știu decât să bat
jucătorii. Mi-am dat imediat demisia!”

Refuzam
primele la reciprocități!

Armeanul spune că blaturile în vremea Cooperativei erau mult mai
rare decât imaginea creată în timp. Florin Halagian recunoaște că a
fost părtaș în astfel de meciuri, dar numai sub forma
reciprocităților. „Făceai două sau trei pe an pentru că nu se putea
mai mult. Te izbeai de pretențiile echipelor. Unele voiau în cupele
europene, altele luptau pentru evitarea retrogradării. Oricum, am
avut bunul-simț să refuz mereu primele de joc acordate pentru
astfel de meciuri. Nu era munca mea. Reciprocitățile astea se
făceau din sărăcie. Se făceau reciprocități și la cazare și masă.
Tu plăteai echipei adverse la tine, ei îți asigurau deplasarea de
la ei!”.

La Pitești îl aveam pe unul Olteanu. Fundaș central foarte bun, dar
îi plăcea… pescuitul! Stătea nopțile pe baltă. Se poate, deci, să
existe și alte probleme decât băutura sau femeile
Florin Halagian, antrenor

Eu aș putea lucra cu Gigi. Problema e la antrenori, nu la Gigi.
Poate că singurul cu care a greșit Gigi a fost Hagi!
Florin Halagian, antrenor

Îmi place Alex Ferguson, dar îmi place și Guardiola. Am fost la
multe meciuri ale lui Barça pentru că am pe cineva la Barcelona și
merg des acolo
Florin Halagian, antrenor

Ceaușescu a fost un om extraordinar. Nu vă luați după
vagabonzii care spun altceva. Ce s-a făcut în țara asta după el? Eu
eram mai fericit pe vremea lui
Florin Halagian, antrenor

Știți că Nea Florin are jumătate din degetul mic de la o mână
lipsă. La Dinamo ne spunea să venim la 5 la antrenament a doua zi
și ne arăta mâna. Îi spuneam: «Deci la 4 jumate!»
Viorel Moldovan, fost elev al lui Florin Halagian

14 este numărul
echipelor pe care Florin Halagian le-a antrenat între 1971 și
2010

4 titluri de
campion al României a cucerit Halagian ca antrenor. Două cu FC
Argeș și câte unul cu Steaua și Dinamo

865 de
partide are Halagian ca antrenor principal
pe banca echipelor din Liga I