Analiză: Serbia vs România!** Ei cu performanțele, noi cu umilințele!

Eșecul catastrofal al echipei naționale a României la Belgrad a
adus în discuție problemele care macină fotbalul și sportul
românesc. Dacă ar fi fost „doar” eșecul echipei naționale de
seniori poate nu ar fi fost cazul să ne alarmăm, dar coroborat cu
prestația dezastruoasă de la tineret și juniori, golaverajul
selecționatelor „tricolore” de fotbal a ajuns în acest weekend la
un neverosimil 1-13! Evident, cu zero puncte…

Pentru că eșecul contra Serbiei este cel mai dureros,
www.prosport.ro își propune să compare situația de la noi cu cea
din țara vecină. Prima scuză invocată de mai marii sportului și
fotbalului românesc la un eșec în fața unei echipe din Vest este
acela al diferenței de buget. În aceste condiții, ce scuză putem
găsi când ne comparăm cu țări care sunt, în cel mai bun caz, la un
nivel economic similar cu cel al României? Serbia de exemplu, este
o țară care vine dupa o decadă, ( anii 90), de războaie și
conflicte. Mai mult, Serbia, Croația sau Letonia sunt țări mult mai
mici teritorial și ca populație decât România! Cum poate Serbia, o
țară cu infrastructura bombardată în 1999, să scoată sportivi pe
bandă rulantă?

Comparație catastrofală
pentru România la performanțe sportive

Serbia este calificată la Mondialele de fotbal, performanță
minusculă dacă ne gândim că naționala de baschet masculin este
vice-campioană europeană în acest an! Nu mai vorbim de naționalele
de volei: Aur la Liga Europei pentru fete și argint la Liga
Mondială la băieți! Cireașa de pe tortul performanțelor sârbești
este reprezentată de echipa națională de polo, campioană mondială!
Toate aceste performanțe, în 2009!

Cu ce se laudă românii?Singura reprezentativă masculină care a
ținut steagul României sus, a fost echipa de Polo, locul 7 la
Campionatul Mondial de la Roma. Doar la fete am fost clar peste
vecinii noștri, echipa antrenată de Radu Voina câștigând Cupa
Mondială și este mare favorită pentru Campionatul Mondial din
China.În rest, un mare zero la nivelul sporturilor de echipă. Nici
la individual nu stăm mai bine, excepția Rareș Dumitrescu
confirmând regula. Până și la tenis, unde sârbii nu au o tradiție
deosebită, au apărut un Novak Djokovic( numărul 3 mondial), iar Ana
Ivanovic sau Jelena Jankovic sunt deja superstaruri ale sportului
alb.

2.000 de spectatori pe meci
în Super liga Sârbă

Impresionați de atmosfera de pe Marakana belgrădeană,
diriguitorii fotbalului au explicat că în Serbia, meciurile de
primă divizie se joacă cu stadioane pline, iar interesul este
maxim. Statistica însă nu este de aceeași părere. Statistica
federației sârbe ne anunță că la meciurile din Superligă, media de
spectatori este de doar 2.535 de spectatori! Adică puțin sub media
de spectatori a Astrei Ploiești, una din codașele Ligii 1 la acest
capitol!

Tot în ceea ce privește suporterii, nu putem decât să remarcăm
consecvența oficialilor români de a îndepărta lumea de pe
stadioane. Aproape că nu există club mare în liga 1 care să nu fie
în conflict cu proprii suporteri. Presa a notat că în ultimul timp,
oficialii cluburilor își doresc să joace fără spectatori, pentru a
nu risca să fie contestați de cei care plătesc biletele și asigură
astfel o parte din bugetul pe care îl administrează!

Nivelul echipelor de club din Serbia este sub-mediocru, fiind la
pământ în Europa, gigantul Steaua Roșie reușind cu greu să treacă
de tururile preliminare, în timp ce campioana Partizan este ciuca
bătăilor în grupa J din Europa League!

Invazia
străinilor

O altă mare „problemă”, este numărul străinilor din campionatele
interne. Din nou acestă chestiune nu stă în picioare. În
campionatul Serbiei, unde nivelul salarial este sub cel al Ligii 1,
numărul străinilor este foarte mare, dacă ne gândim că granzii
Steaua Roșie, Partizan și Vojvodina au în lot, nu mai puțin de 26
de străini! Campioana este echipa din Novi Sad, care are 11
„stranieri” în lot! Practic, doar Sartid Smederevo are doar sârbi,
în rest celelalte 15 echipe au cel puțin câte un străin în lot.
Brazilieni, greci, turci, portughezi, argentinieni, africani chiar
și români evoluează în SuperLiga Sârbă.

Granzii din Liga 1 nu diferă prea mult: Steaua, Dinamo și Rapid
au în lot 20 de străini, iar dacă adăugăm și campioana Urziceni
ajungem la 26! Campioanele „străinilor” din România sunt CFR Cluj
și FC Timișoara, care au în lot 17, respectiv 14 fotbaliști de
peste hotare. Comparația cu vestul își pierde orice sens dacă ne
gândim că Arsenal, Chelsea sau Inter Milano au mult mai mulți
stranieri decât autohtoni și cu toate astea, au naționale foarte
puternice.

Chestie de mentalitate: patru
ore de sport în Serbia, una în România

În aceste condiții, este evident că scuzele invocate de
diriguitorii fenomenului din România: lipsa banilor, a
infrastructurii, lipsa spectatorilor de pe arene sunt doar atât:
scuze. Adevărul se găsește în diferențele de mentalitate dintre
cele două țări. În timp ce vecinii noștri cultivă cu obsesie ideea
de a face sport, combinată cu mândria de a-ți reprezenta țara, în
România se scot orele de sport din școli! În timp ce în Serbia sunt
cinci ore de sport, dintre care patru obligatorii, România nu
respectă nici măcar normele UE, care cer măcar două obligatorii,
având una mare și lată! De investiții în centrele de copii și
juniori nu poate fi vorba, numărul arenelor sportive din România
scăzând dramatic după ’90.

Serbia are 7,3 milioane de locuitori( 9 incluzând Kosovo),
România are 22 de milioane… Ne putem consola cu ideea că, așa cum
televiziunea sârbă a remarcat, imnul României a fost singurul imn
străin care, după ani buni a fost primit cu aplauze pe Marakana
..

Articol scris de Mihai
Șomănescu