„Angry Birds” pe bune!** Totul despre luptele de cocoși din Filipine: sânge, bătaie și pariuri pe sute de euro

Luptele cu cocoși (sabong) sunt o tradiție în Filipine, iar oamenii își cresc și antrenează păsările în propriile curți. Unii au doar unul sau doi cocoși, pe care îi cresc special pentru a participa la concursuri, iar alții au ferme în care sunt antrenați sute de cocoși de lupte.

Arenă de 1.500 de locuri pentru lupte!

Dacă vrei să vezi o gală de acest gen pe insula Boracay, poți merge la The New Cock Fight Arena. Odată ajuns la sala de 1.500 de locuri, vei observa vacarmul din jurul ei, unde biletul de intrare este de doar 100 pesos (1,8 euro). Aproape de intrare, proprietarii de cocoși își pregătesc „elevii” pentru luptă. Îi țin în brațe, îi pun să se certe cu alți cocoși, ca și încălzire, sau doar socializează cu zâmbetul pe buze.

În sală se pot cumpăra pe loc vitamine pentru cocoși, care îi fac mai puternici și rezistenți sau se pot achiziționa lame ascuțite de oțel, care se leagă în jurul pintenilor, pentru doborârea mai rapidă a adversarului. Lamele sunt montate specific pentru fiecare cocoș în parte, pentru ca unghiul și mărimea să fie potrivite cu stilul de luptă al fiecăruia.

Există un program de lupte, iar participarea costă câteva mii de pesos pe cocoș (de obicei între 20 și 40 de euro). Când intră în ring, cocoșii sunt deja nervoși, dar au un fel de teacă de plastic peste lama montată pe pinten, pentru a nu se tăia sau pentru a nu-l răni pe proprietar. Sunt introduși alți cocoși în ring pentru fiecare concurent, care să îi întărâte, să îi enerveze și mai mult pentru luptă. Toată încălzirea durează câteva minute, timp în care oamenii din public pot începe să parieze.

Luptele durează sub un minut!

După ce cocoșii sunt pregătiți de luptă, ceilalți sunt scoși din arenă, iar „combatanții” sunt lăsați liberi, astfel că lupta poate începe. De cele mai multe ori, se încaieră imediat, dar sunt și cazuri în care încep să ciugulească ceva de pe podea, să se plimbe prin arenă, până când se găsesc unul pe altul și se iau la bătaie. Câștigă cocoșul care rămâne în viață! Lupta durează, de obicei, sub un minut, timp în care cocoșii se mușcă, se zgârie și se taie cu lamele de oțel. Penele zboară prin aer și sângele țâșnește pe podea și pe geamurile de sticlă ale arenei, în uralele publicului. La final, arbitrul ridică ambii cocoși de la pământ, și apoi le dă drumul, iar cel care rămâne în picioare este declarat învingător. De multe ori, ambii cocoși sunt răniți rău, și câștigătorul poate să fie foarte lovit, dar, dacă a rămas în viață, este declarat câștigător.

Arbitrul anunță învingătorul ridicându-l de la podea, în timp ce adversarul zace nemișcat sau încă zvâcnind cu ultimele puteri, plin de sânge.
Pentru străini, aceste scene sunt greu de digerat. Unii vin la lupte din curiozitate și pleacă după prima luptă, alții rezistă mai mult, dar sunt afectați de cruzimea față de animale.

Cum să crești un cocoș-campion

Cocoșii sunt antrenați zilnic pentru dezvoltarea mușchilor, aleargă pentru dezvoltarea picioarelor și au și lupte de antrenament de câte trei minute, dar fără lamele de oțel ucigașe.

După spusele crescătorilor, cei mai importanți mușchi sunt cei din picioare, pentru puterea cu care zgârie în timpul luptei, și cei din aripi, pentru a putea sări deasupra adversarului și a-l putea împunge cu lama. Lamele se pot achiziționa individual sau în seturi de 12, de diverse mărimi, iar costurile unui set pot ajunge până la 8.000-9.000 de pesos (150-170 de euro).

Cocoșii sunt trimiși la lupte încă de la vârsta de șapte luni, dar, dacă se consideră că nu sunt încă suficient de puternici, pot aștepta până la vârsta de trei ani. Familia Bargas deține un cocoș campion, „Golden Rooster”, cum îi spun ei, care a câștigat nouă lupte până la vârsta de trei ani! Aceasta este o realizare importantă, având în vedere că, în cazul în care un cocoș câștiga o luptă, pot trece luni până când este apt din nou, iar dacă a fost rănit, atunci proprietarii îi cos rănile, îi administrează medicamente, procesul de recuperare fiind și mai lent.

Alături de „Golden Rooster” l-am văzut pe „urmașul” lui în vârstă de șapte luni, care nu este încă pregătit pentru lupte, nefiind destul de puternic. În alt loc, familia Bargas mai are 14 pui ai cocoșului campion pe care îi creștea, dar aceștia vor fi vânduți. Pentru fiecare cocoș tânăr se așteaptă să câștige în jur de 50 de euro, ceea ce înseamnă destul de mult pentru o familie filipineză.

Creșterea cocoșilor
Am discutat cu Jopline Bargas, crescător de cocoși, și cu familia lui, despre cum își îngrijesc și antrenează cocoșii. Ei practică această activitate de ani de zile și au produs multe generații de cocoși, dintre care unii sunt campioni. De când se nasc, cocoșii sunt hrăniți cu boabe speciale și cu mai multe tipuri de vitamine, care îi ajută să devină mai puternici. Există, de exemplu, vitamine care le îmbunătațesc performanțele fizice sau vitamine anti-stres, care se pun in mâncare zilnic sau se injectează săptămânal. După ce ajung la maturitate, cocoșii mai primesc și lapte amestecat cu cereale. Costurile creșterii sunt de asemenea importante, dar oamenii nu par afectați de asta: câteva zeci de pesos cu mâncarea pe zi și câteva sute de pesos pe săptămână cu vitaminele.

Lupte cu cocoși, încă din Antichitate!
Luptele de cocoși sunt practicate încă din antichitate, primele datări având loc încă din secolul VI înainte de Hristos. Deoarece este considerat un sport sângeros, iar activiștii pentru drepturile animalelor se luptă foarte mult, acestea au fost interzise în mai multe regiuni, precum SUA (din 2007), Brazilia, Australia și în majoritatea Europei. De pildă, în Spania, luptele de cocoși sunt interzise cu excepția Insulelor Canare (unde luptele cu tauri sunt interzise) și Andalusiei. În Franța, luptele sunt permise doar în anumite localități din regiunea Nord-Pas-de Calais.

Cum se pariază
Spectatorii pariază între ei prin semne și țipete. Un bărbat spunea că în unele zile a câștigat și 20.000-30.000 de pesos (circa 350-550 de euro), dar că uneori nu îi mergea așa de bine, și iese pe minus. Ei gesticulează mult și puternic suma pe care vor să o parieze, țipă repetând aceleași cuvinte și caută prin arenă pe cineva care vrea sa accepte pariul lui. Cei mai mulți își găsesc parteneri, iar unii fac mai multe pariuri pe fiecare meci. Un deget ridicat pe verticală înseamnă 10 pesos (18 eurocenți), iar unul la orizontală 100 de pesos (1,8 euro).

Tottenham are un cocoș de luptă pe emblemă
Tottenham Hotspur, Universitatea din Carolina de Sud și Jacksonvilee State University au ca embleme un cocoș de luptă! Tottenham îl are ca și mascotă încă de la finala Cupei Angliei din 1901, când fostul său proprietar, Harry Hotspur, care creștea aceste păsări, a decis să pună unul pe emblemă.

Articol publicat de Bayar Ali