Am fost tristă, fată. Boțocănită la maxim. Ieri m-a cerut de nevastă un mijlocaș din divizia C. Știi cum vine treaba asta? Cum te-ar invita să pozezi în Playboy îmbrăcată. Am aproape douășpatru de ani, viața mea s-a terminat. Nici să prezint meteo nu mai sunt bună, decât în zi de eclipsă.
Au cășuneanu pe mine niște băieți de asfaltatori – (ăsta-i sportul cel mai bănos: nu poate număra primaru cât pot ei umple gropi) – să mă duc cu ei în Bamboo, de Drogobete. Nu pun botu’ la d-astea. Na, că nu mă duc. M-am hotărât să nu mai ies din casă, să mă sinucid lent ca o șinșila. Poate, totuși, să ies de Ballantine’s Day…
Câteva zile am fost ca atacată energetic. Fără vină, fată, că nu m-am dus la Vântu, nu e genu meu. Până m-a salvat Băse, cu adevărat președintele tuturor românilor. Ne-a promis că aduce americanii să monteze, sanchi, un scut antirachetă. Le-a dat-o la vrăjeală că ne atacă aiatolacii, pupa-i-aș poza lui de marinar intergalactic. ‛T dai seama: unu și unu, numa parai și mușchi, veniți aici să ne acopere pe noi; care-o avea noroc. Mă și ia cu amețeală. Tre să fiu tare, să mă pregătesc de luptă. Începe să-mi placă hitu lu Guță, vizionaru: „Hai în mercedez, hai în aveon/ Și la sutien să-ți bag un milion”. (Nu te râde, că azi milionu-i mare).
Așa că n-am încotro, am pus mâna pe carte: învăț baseball fără profesor. Nu-i greu: aruncă unu o minge; altul dă în ea cu o bâtă și fuge în cerc. Cam ca la călușari, dar cu ball. Ascultă la mine, care le știu pe toate: ăsta o să fie, până-n 2012, sportul național. O iau pe urmele lu Ana Maria Prodan: mă crețofonez palmier explodat și mă fac impresară la sportul ăsta cu măciuca rotunjită.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER