Liverpool se află în plin proces de schimbare a propietarilor, „cormoranii” încercând astfel să scape de datoriile uriașe și să repună clubul pe Anfiled pe linia de plutire.
Schimbarea patronatului nu asigură însă în proporție de sută la sută revirimentul unui club, istoria fotbalului consemnând și astfel de tranzacții ratate.
În continuare vă prezentăm Top 10 a celor mai spectaculoase preluări de club:
10. Elton John (Watford 1976) „Sunteți ptegătiți de promovare?”, aceasta a fost întrebarea pe care celebrul artist britanic le-a adresat-o fotbaliștilor de la Watford. Sir Elton John a preluat clubul în 1976, iar în cinci ani reușea să ducă clubul pe prima scenă a fotbalului englez, din divizia a patra. Mai mult, la primul sezon în prima ligă, Watford a terminat pe locul secund, după Liverpool. Elton Jonh a renunțat însă la a mai conduce clubul în 1987, dar peste un deceniu s-a întors la Watford, fiind recompensat cu statutul onorific de președinte al formației galben-roșii-negre.
9. Gigi Becali (Steaua 2003)
Controversatul finanțator român se regăsește și el în acest top. „Corespondentul lui Silvio Berlusconi de la AC Milan”, așa este caracterizat de goal.com, site-ul care a efectuat acest clasament, patronul Stelei. Gigi Becali a preluat echipa din Ghencea în 2003, perioadă în care Steaua a câștigat 2 titluri în Liga I. Altceva le-a atras însă atenția, jurnaliștilor englezi: numărul mare de antrenori schimbați în această perioadă, mai exact 13 tehnicini s-au perindat pe banca Stelei în „era Becali”. La capitolul realizări, putem nota o semifinală de Cupa UEFA și trei calificări în grupele UEFA Champions League.
8. Sokratis Kokkalis (Olympiacos, 1993)
Și omul de afaceri grec a schimbat foarte mulți antrenori, dar fanii eleni nu pot nega impactul benefic al lui Kokkalis asupra clubului alb-roșu. Kokkalis a redus cheltuielile și datoriile echipei și a câștigat la cârma celor de la Olympiacos 12 titluri, primul dintre ele în 1996-1997. Kokkalis și-a vândut pachetul majoritar în 2009, păstrând totuși 13 la sută din totalul acțiunilor.
7. Manuel Ruiz de Lopera (Real Betis, 1992) Lopera s-a implicat la clubul din Sevilla la începutul anilor ’90 punând umărul la reabilitarea formației alb-verzi. Lopera a investit mult la Real Betis pentru a repune clubul pe linia de plutire și din punct de vedere financiar, el fiind cel care l-a transferat pe brazilianul Denilson în 1998. O calificare în Champions League și câștigarea Cupei Spaniei nu au fost însă de ajuns pentru a-l face iubit pe Lopera în rândul suporterilor andaluzi. Decizia de a numi stadionul celor de la Real Betis după numele său, precum și amendamentul stipulat în contractul de vânzare al clubului conform căruia arena trebuie să-i poarte în continuare numele, i-au atrans antipatia fanilor.
6. Sam Hammam (Wimbledon, 1981)
Chiar dacă s-a remarcat prin cheltuieli extrem de mari, Hamman a cumpărat pachetul majoritat de acțiuni al clubului de fotbal deși marea sa pasiune era tenisul. Totuși, în decurs de șapte ani i-a scos din anonimat pe cei de la Wimbledon, micuțul club englez devenind o trupă demnă de luat în seamă în Cupa Angliei. Apoi, din senin, a pus toți jucătorii pe lista de transferuri și a fost implicat în diverse incidente, incluzând aici și incendierea vestiarului oaspeților. Mai târziu a preluat pe Cardiff City unde a avut același gen de comportament.
5. Zeljko Raznatovic ‘Arkan’ – (FK Obilic, 1996)
Este probabil cea mai controversată preluare de club din istoria fotbalului. Zeljko Raznatovic, poreclit „Arkan”, s-a făcut „remarcat” prin numeroase crime de război, fiind chiar principalul infractor pe lista întocmită de Interpol, între anii 1970-1980. Și totuși, Raznatovic a preluat cârma clubului sârb FK Obilic în 1996, iar un sezon mai târziu reușea chiar să devină campion al Serbiei alături de echipa de fotbal. FK Obilic și-a câștigat chiar dreptul de a evolua în Champions League, însă UEFA le-a refuzat sârbilor prezența la masa bogaților din pricina trecutului „însângerat” al patronului. În 1998 „Arkan” a lăsat-o pe soția sa la conducerea clubului, decizie ce s-a dovedit a fi una neinspirată, clubul retrogradând în diviziile inferioare.
4. Rupert Murdoch (Manchester United, 1998)
Magnatul media Rupert Murdoch a uimit întreaga lume a fotbalului în 1998 când a făcut o ofertă fabuloasă de 623 de milioane de lire sterline pentru a prelua pe Manchester United. Dat fiind faptul că noul patron al clubului deținea și un trust media mai multe voci au ridicat problema supramediatizării „diavolilor” în detrimentul celorlalte cluburi. De asemenea exista temerea ca meciurile lui United să fie difuzate în sistem pay-per-view. Preluarea lui Manchester de către Murdoch nu s-a mai realizat din pricina acestor discuții.
3. Familia Agnelli (Juventus, 1923)
Relația dintre Juventus și familia Agnelli a fost una de lunga durată și extrem de productivă. Fondatatorii imperiului Fiat au preluat clubul în 1923, Edoardo Agnelli fiind prima persoană din dinastia Agnelli ce devenea președintele clubului. Timp de cinci sezoane, între anii 1930-1935, Juventus a câștigat titlul în Serie A. În anii ’60 familia Agnelli a investit și la Scuderia Ferrari, aceasta fiind o altă relație durabilă pe care imperiul Agnelli a stabilit-o cu lumea automobilistică. Andrea Agnelli este în prezent șeful „Bătrânei Doamne”
2. Silvio Berlusconi (Milan, 1986)
Rămânem în Italia, dar mergem de la Torino la Milano. Istoria celor de la AC Milan, începând din 1986, se confundă practic cu patronul Silvio Berlusconi. Iubit sau antipatiat, fie din postura de politician sau de propietar al „Diavolilor milanezi”, Berlusconi rămâne o figură emblematică în istoria celor de la AC Milan. Sub comanda sa, Milan a devenit o forță atât în Serie A, cât și în Europa. Șapte titluri în campionatul italian și trofee UEFA Champions League a acumulat AC Milan sub oblăduirea lui Berlusconi.
1. Roman Abramovic (Chelsea, 2003)
Venirea miliardarului rus la conducerea clubului englez a revitalizat formația din Londra. Investițiile sale majore au transformat pe Chelsea într-o echipă care se bate de la egal la egal atât cu trupele de renume din Premier League cât și cu giganții de pe batrânul continent. De la venirea lui Abramovic, Chelsea a câștigat trei Cupe ale Angliei, două Cupe ale Ligii, trei titluri în Premier League, dar niciodată nu a reușit să se impună în Champions League.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER