„Biciclești” ca la 74 de ani! Un austriac a străbătut tot cursul Dunării pe bicicletă. Ce l-a impresionat și ce l-a terorizat în România

La 74 de ani, un austriac a străbătut tot cursul Dunării pe bicicletă. În total, Gerhard Gscheidlinger a mers 2.450 km, iar călătoria sa a durat 35 de zile

Septuagenarul a rămas impresionat de România și spune că cele mai mari probleme pe teritoriul țării noastre le-a avut cu maidanezii

„Sunt fost pilot de avion de acrobații, iubesc sportul, vara merg pe bicicletă, iar iarna practic schiul. Nu am avut niciun incident cât am pilotat, dar mi-au retras brevetul pentru că m-am lovit la cap în timp ce schiam. De pe bicicletă nu am căzut niciodată”. Pe scurt, prezentarea lui Gerhard Gscheidlinger, un domn la vârsta a treia care ne întrebase în prealabil cum se poate ajunge la terminalul Navrom din Tulcea. „Cu ce ocazie în România?” este întrebarea pe care orice român o are pe buze când interacționează cu un străin. Iar în cazul nostru, răspunsul este unul foarte interesant. Omul cu mustața albă își îndreaptă privirea spre o bicicletă care susține greutatea mai multor genți într-un cric de aluminiu. „ Aici este sfârșitul traseului meu. Am mers cu bicicleta pe tot cursul Dunării, mai stau zece zile în Delta Dunării, iar apoi merg la București de unde zbor spre München. Eu sunt austriac , dar soția mea este din Gemania, iar acum locuiesc acolo”.

În total, cu tot cu cele zece zile pe care urma să le petreacă în Deltă, domnul Gerhard a strâns 37 de zile pe șa, 2.450 km pedalați, în două ture. A plecat din orașul german Donaueschingen și după nouă zile s-a oprit în Passau, acolo de unde și-a reluat călătoria după câteva zile de odihnă. Alte 26 de zile de ars șoseaua, opt țări și o nemulțumire: „În Ucraina și în Moldova nu am putut să intru, nu m-au lăsat, dar am făcut fotografii”. Zile, kilometri și totuși mai lipsește o cifră. 74. De ani, vârstă la care domnul Gerhard „biciclește”.

La anul plec după Elba. Din Praga până în Dresda și Cuxhaven
Gerhard Gscheidlinger

2.860 de km măsoară tot cursul de apă al Dunării

„Am mers 1.000 de kilometri pe jos!”

Austriacul în vârstă de 74 de ani a rămas impresionat de România, în special de Deltă, un loc în care a petrecut zece zile

În călătoria sa din România, Gerhard Gscheidlinger a simțit lipsa spațiilor special amenajate pentru bicicliști și a fost terorizat de câinii vagabonzi

Care e motivul pentru care ați făcut această excursie?
Din motive mentale. Îmi place să mă relaxez în acest fel, să fiu mereu antrenat fizic și să cunosc oameni interesanți pe unde merg. Plus că am visat toată viața să cunosc Dunărea din locul unde izvorăște și până unde se varsă și de asemenea să cunosc și țările din estul Europei.

Ați menționat la început și de Delta Dunării..
Da, am stat trei zile în Tulcea, apoi am luat o barcă și m-am plimbat puțin în Deltă, pe brațul Chilia, până la granița cu Ucraina. Am fost și la Constanța, cu trenul și de acolo m-am îndreptat către Mangalia. Am stat puțin la plajă, m-am bucurat de niște locuri tare frumoase. Pe 11 septembrie am participat la o excursie de zece zile în toată Delta și am fost profund impresionat de frumusețea acestui loc. Este, după părerea mea, unic în lume și trebuie foarte bine protejat.

E prima experiență de acest gen?
Nu, cea mai lungă a fost anul trecut, pe cursul Rinului. Am pornit din Austria, am parcurs toată Germania și Elveția, am trecut prin Franța până la Santiago de Compostella în Spania și am adunat astfel 3.520 km. Înainte de călătoria asta, am mers de două ori pe jos din St Jean de Pied-Port, Franța, până în Sevilla, Spania (n.r: 986 km). Așa că am fost bine pregătit (râde).

Unde v-a plăcut cel mai mult?
Cea mai frumoasă imagine am avut-o din locul unde Dunărea izvorăște și până în Budapesta. Am găsit drumuri special amenajate pentru bicicliști și am putut să am mereu Dunărea lângă mine.

În România ce v-a atras atenția?
Drobeta Turnu Severin, Peisaje foarte frumoase, posibilitatea de a urma Dunărea pe un drum potrivit bicicletelor și puțin trafic. Iar cel mai mult mi-a plăcut la Dubova. Un real paradis, m-am simțit minunat acolo.  E fascinantă Dunărea cum cotește și se duce mai departe.

„Terorizat” de gunoaie și de maidanezi

A existat ceva ce v-a dezamăgit?
Nu mi-au plăcut gunoaiele de pe străzi și oamenii care se descotoroseau de ele cu ușurință prin spațiile verzi. Dar cel mai mult și cel mai mult, am fost terorizat de câinii vagabonzi. Parcă îmi urau bicicleta, ar fi vrut s-o sfâșie în bucăți. A trebuit să mă dau jos de câteva ori și să-i ameninț cu un spray cu piper. (râde)

Ați mai recomanda și altora să aleagă România?
Da, în special așa ca mine, cu bicicleta. Trebuie ca țara voastă să fie cunoscută, sunteți foarte amabili și săritori. Am întâlnit două persoane care m-au invitat pe neașteptate să iau masa cu ei, alții m-au luat cu mașina și m-au dus să îmi repar bicicleta când mi s-a defectat… E superbă România și păcat că puțini o cunosc

E greu să pedalezi aici?
Nu foarte, dar lispa spațiilor special amenajate pentru bicicliști îngreunează puțin drumul. Și ar mai trebui să găsești mai ușor informații despre cazare.

Spuneți-ne un moment greu prin care ați trecut în țara noastră?
Am spus, cel cu câinii vagabonzi. Doi m-au alergat serios de tot, dar am avut noroc că am avut mai mare viteză ca ei și i-am lăsat mult în urmă. Altfel, cred că eram mort acum… (râde).