Biserica sportivilor

Cetățenii serioși din Evul Mediu desconsiderau sportul din cauza
atitudinilor pervertite, generate cică de caracterul agresiv al
acestuia, din acest motiv producându-se o ruptură între întrecerile
sportive și religie. Actualmente, întâlnim tot felul de situații,
de la sportivi care apelează la Divinitate în diverse momente ale
competiției până la patroni care se roagă ca echipa lor să dea cu
un gol mai mult decât adversarii. De notorietate e cazul din august
1999, când presa, inclusiv observatorul Crăciunescu, a acuzat că la
partida Rocar – Petrolul a fost blat. Întrebat ce părere are despre
meci, antrenorul Dridea a sărit ca ars: „Ce blat, sunteți nebuni?!
A fost un duel pe viață și pe moarte!”… După ce a terminat fraza,
un picior de la scaunul de sub el s-a rupt. La câteva zile,
președintele Petrolului, Goicea, a mers într-o biserică și a jurat
pe o icoană că întâlnirea a fost cât se poate de curată… La puțin
timp după aceea, a suferit un preinfarct !

Unul dintre puținele proiecte lăudabile se prefigurează să se
concretizeze în urma protocolului dintre Arhiepiscopia Bucureștilor
și COSR, ce are ca obiect colaborarea părților pentru construirea
unui lăcaș de cult pentru sportivi. Paraclisul va fi construit pe
terenul COSR, în Occident existând deja câteva modele similare.
Proiectul este păstorit de părintele vicar Ioan Iordache, cel care
a contribuit, cu sprijinul Nadiei Comăneci, la construirea unui
așezământ socio-medical în curtea bisericii „Sfântul Spiridon”. De
asemenea, se vehiculează și varianta ca Patriarhul Daniel să fie
numit președinte de onoare al COSR. Așa că bunilor enoriași nu le
rămâne decât să se roage ca măcar în Biserica Sportivilor de la
Izvorani să nu pătrundă „icoana” Cina cea de Taină cu gigi în locul
lui Hristos sau borcică citind din Crez „Tatăl Atotstivuitorul” în
loc de „Tatăl Atotțiitorul”.

articol scris de Chiriac Romeo