Boală grea

Dom’le, bâțâială mare în salonul românesc cu pacienți infectați
de microbul fotbalului! E nevroza tipică la început de toamnă, când
ne credem Ronaldinii, Beckhamii și Mourinhii Europei. Zboară nume
sonore prin ziare și pe la teveurile dâmbovițene: Ajax, Benzema,
Sevilla, Ribery, Kanoute, Luis Fabiano, mai strecurăm și-un
galactic Raul, plus „Ai văzut ce-a făcut Lyon-ul cu Mutu?”. Ura,
suntem conectați la Fotbal, cu F mare!

Până când vin calmantele. Ho cu tata, gălăgia! Suntem legați de
paturi, fotolii și chiar grinzi, de Doctorul Mentalitate. Cum ne-a
stropit deja cu dușul rece Bonetti, întrebat de ProSport cum
reușește să-și păstreze echilibrul și la înfrângere, și la
victorie. „Eu provin din altă civilizație, din altă cultură, din
alt fotbal. Mentalitatea mea e diferită de a voastră”. Cum grăit-a
și Zarathustra Cornel Dinu: „Antrenorii sunt crescuți în nordul
Europei și nu înțeleg ce se-ntâmplă pe la noi”. Ba ei înțeleg, își
iau banii, își fac cruce și pleacă în durerea lor. Numai noi
rămânem să facem coadă la privit Cupa Campionilor. Poate ne lasă
s-o și atingem, ocazie unică în secolul ăsta.

Ne mai dă câte-o speranță un gol ca al lui Bănel. Am suportat ani
de centrări în tabelă, am suportat sprint-urile lui fulminante, din
păcate fără minge, l-am suportat și-n reclama aia unde, Doamne
ferește, vorbește. Dar s-a răzbunat. A recuperat cam 25 la sută din
autogolul de la Madrid. Păcat doar că l-a dat în poarta vitejilor
de la Mediaș, când putea să i-l ofere cadou de mentalitate lui
Bonetti.
Nu poți să ai pretenții mondiale când felcerul Mitică îți
injectează zilnic în Ligă și ligamente Propofol-ul șpăgilor. Când
suporterii își parchează căruțele la stadionul din Urziceni. Și
când, în loc să mori cu adversarul de gât prin templele occidentale
ale fotbalului, te milogești după meci să-ți dea tricoul.