Câinii Roșii, mușcați de șarpele Kundalini!
Cred că-s deocheată. Avea dreptate doamna Mihaela – doar e șefă
la Crucea Roșie: umblă unii cu flacăra violet să ne pârlească, să
ne facă farmece. Mă uit la televizor și mă horibilez ca la filmele
lu’ Hitchcock, în reluare pe Cinemax. Fată, dacă la ăștia care ne
conduc le fac manevre parapsihopații, de noi ce să zic? Nu mai
suntem protejate în propria noastră țară.
Acuma-mi explic științific de ce echipele noastre se mișcă-n cupele
europene de parcă și-au pus jambierele pe dos. De bucurie consumă
Cristea (mă refer la Prințu’), până latră-n sticlă? No! El știe
ceva, are o apăsare, o durere-n suflet, da’ nu poa să se exprime. E
de-ajuns să te uiți în ochii lui ca să citești adevărul crud: e
atacat energetic.
Pe toți i-a luat flama. Când l-a strâns de gât tușierul pe central,
în față la stadionu din Craiova, aia crezi că n-a fost lucrătură?
Nu vezi că le-a învrăjbit aura și la arbitri? Am sunat o prietenă
care a terminat Parapsihologia la distanță, la „Spiru Haret”.
Te-ngrozești: mi-a zis de copiii indigo, de cele șapte chakre, de
energia Kundalini, până-am închis telefonu’ că plăteam io. Te-apucă
metempsihoza la cap, crede-mă ce-ți spun…
… Băieții-s în cantonament, în Dorobanți e gooool! Și-n timpul
ăsta continuă să se întâmple tot felul de lucruri ciudate. L-au
pierdut pe Osman N’Doye (senegalezul ochios, cu accent de Vaslui)
în zăpadă, la Poiana Brașov. Cum poți să pierzi un negru în zăpadă?
Și cine îl pierde? Dinamo. Păi, ăștia-s o haită de Saint-Bernarzi:
umblă toți în patru labe și cu alcoolu-n gât.
Mi-e frică, fată, să nu vină sfârșitul lumii înainte de sfârșitul
Ligii…
articol scris de Lelia
Munteanu