„Când am lovit sacul ăla m-am simțit mai bărbat ca niciodată!”** Ștefan Stan, despre legătura cu boxul și atletismul: ce le transmite suporterilor

(își trece mâinile în păr). „Băăăăi! Tu îți dai seama că eu am vorbit cu Bute?! Ce mai contează că sunt eu câștigător la Vocea României, când am avut onoarea să vorbesc cu un asemenea campion? Mă știe Bute acum, îți dai seama?!”. Acesta este Ștefan Stan.

Proveniți, până la urmă, din același mediu…
Da, așa e. Acum merg altfel pe stradă, că doar am vorbit cu Lucian Bute!

Care e legătura ta cu sportul? Am înțeles că, timp de șase ani, ai practicat boxul…
M-am apucat pe la șapte ani, la Voința. Lângă școala mea era un parc și îi vedeam mereu pe băieții de la box că se antrenau acolo. Mă fascinau exercițiile lor și metodele lor de antrenament și, într-o zi, mi-am făcut curaj și m-am dus să mă înscriu.

Mai ții minte senzația primului pumn?
Ohooo! Așa ceva n-ai cum să uiți, dar e greu de explicat în cuvinte ce simți atunci…

Fotbaliștii compară un gol cu orgasmul….
Da, da! Deci asta e senzația! Când am lovit sacul ăla m-am simțit mai bărbat ca niciodată. Mă simțeam bărbat și eu aveam șapte-opt ani!

„Mi-a părut rău că m-am lăsat de atletism”

De ce te-ai lăsat de box? Au existat momente în viața ta când ai regretat că ai luat această decizie?
Luam prea multă bătaie! M-am hotărât să mă las atunci când, ca să îmi dea o lecție că îmi luasem nasul la purtare, antrenorul meu, nea Aliuță, m-a pus să boxez cu un băiat mai mare, mai experimentat.

Cum a fost?
Simplu! M-a bătut cu mâna dreaptă legată la spate! (râde cu poftă) Apoi m-am apucat de atletism și pot să spun că acesta este sportul de care mi-a părut rău că m-am lăsat. Îmi plăcea la nebunie să alerg.

De la box la atletism e o distanță destul de lungă…
Da, dar eu eram obișnuit cu fuga, că mă mai alergau băieții mai mari prin cartier (râde)!

„Nu înțeleg violența din fotbal”

Urmărești și alte sporturi? Fotbalul?
Sincer, nu! Pe un stadion am fost, pentru prima oară, acum câteva luni, la un meci al Stelei în Europa League. Eu nu înțeleg însă o chestie.

Ce anume?
Treaba asta cu suporterii, cu violența. Dacă vrei să te bați, atunci fă-o prin cântece, prin bannere. Fă o coregrafie mai frumoasă, mai mare decât a rivalului. Nu cu pumni și picioare. Asta nu pricep la fotbal.

Schimbând subiectul, ai spus că o parte din premiul de o sută de mii de euro de la Vocea României îl vei dona Kassandrei. De unde știai de cazul ei?
Uite, am zis mai sus că nu mă pricep la fotbal. Crede-mă că nici nu auzisem că Iosif Rotariu, tatăl fetiței, a fost fotbalist mare. Eu am auzit povestea Kasandrei înainte de Vocea României.

„Vreau să o văd fericită pe Kasandra”

Cum?
Lucram la Off-Road Adventure Romania și duceam ajutoare oamenilor nevoiași din diferite zone ale țării. Deci știu cum e să pui mâncare pe masa unor oameni care nu au. Și unul dintre băieții de acolo mi-a spus de cazul Kassandrei…

Acum însă vei face mai mult…
Sunt atât de fericit că o pot ajuta, nici nu-ți imaginezi! Știi ce mi-aș dori? Să o strâng în brațe și să o văd fericită. Atât.

Am urmărit ultimul meci al lui Lucian Bute, dar n-am avut emoții pentru că știam ce poate și cât de bine e pregătit
Ștefan Stan, câștigător Vocea României

Sper să îl întâlnesc pe Ștefan atunci când voi veni în România. Mă bucur enorm pentru el, mai ales că vine dintr-o sală de box
Lucian Bute, campion mondial

Publicat: 29 12. 2011, 10:09
Actualizat: 29 12. 2011, 10:10