Cazul Găman-Bărboianu în 1928!** Federația a vrut să mușamalizeze cazul, iar în final a pedepsit câțiva „pești mici”, de ochii lumii

Scandalul Găman-Bărboianu, fotbaliști de la Universitatea Craiova declarați liberi de contract în baza unor documente în alb completate ulterior, are un precedent tocmai în perioada interbelică, acuzați fiind tot funcționarii federali! În 1928 a existat un caz – cel al lui Rudolf Wetzer – foarte asemănător cu povestea care a răvășit fotbalul românesc în 2011. Atunci, președinte era timișoreanul Aurel Leucuția, acum – bucureșteanul Mircea Sandu. Ceea ce arată că, indiferent din ce zonă ar fi șefii și în ce perioadă s-ar petrece, metodele de deturnare a jucătorilor și obișnuința de a umbla cu acte dubioase au o tradiție îndelungată.

În urmă cu 83 de ani, la presiunile presei și ale opiniei publice, ancheta s-a efectuat în interiorul forurilor federale și s-a soldat cu suspendări ale unor funcționari mărunți. În 2011, pe fir a intrat DNA, iar pe cei bănuiți, printre care și selecționerul Victor Pițurcă și președintele Mircea Sandu, îi poate paște un dosar penal. Mai jos vă vom prezenta uluitorul caz al celebrului Rudi Wetzer, fotbalistul care a provocat un scandal unic în fotbalul românesc și a încăierat forurile de la București și Budapesta.

Povestea racolării de către maghiari a lui Rudolf Wetzer, căpitanul României la prima Cupă Mondială din istorie (Uruguay 1930), a fost ignorată la comandă în perioada comunistă și, treptat, microbiștii au uitat că în urma acestui scandal federația noastră a reușit un lucru foarte rar în istoria fotbalului: modificarea legilor FIFA! Pentru că România era, în perioada interbelică, mai slab dezvoltată nu numai economic, dar și fotbalistic comparativ cu vecinii unguri, federația de la Budapesta își făcuse un obicei din a lua cei mai buni jucători din țara noastră, pentru ca, apoi, să-i folosească în naționala Ungariei. Nu existau prevederi internaționale care să interzică acest lucru. Un episod avea să provoace însă un adevărat uragan între cele două țări și în federația de la București, ecourile afacerii resimțindu-se până în zilele noastre, la nivel mondial.

Nu s-a dat, dar s-a dat

În octombrie 1928, presa din România anunța că Ujpest Budapesta, celebra echipă maghiară care reprezenta o forță mondială la acea vreme, intenționează să-l cumpere pe Rudolf Wetzer, centru atacant la Chinezul Timișoara. România avea, la acea dată, un dezavantaj major față de unguri: fotbalul încă nu trecuse oficial la profesionism. Din acest motiv, în competiția vecinilor de la Vest se vehiculau mai mulți bani, iar jucătorii erau bucuroși să plece acolo. Clubul Chinezul și-a dat acordul pentru ca Wetzer să plece la Ujpest contra sumei de 150.000 de lei.

Legislația vremii prevedea însă că un jucător nu se poate transfera în străinătate dacă nu primește dezlegarea federației. Iar forurile de la București, Comisia Centrală de Football‑Asociație (echivalentul FRF de azi) și Federația Societăților de Sport din România (similară cu COSR), au refuzat să-i acorde oficial cartea verde lui Wetzer. Peste numai 10 zile însă, pe 27 octombrie, „Gazeta sporturilor” titra „O întorsătură senzațională în dezlegarea lui Wetzer!”, ziariștii aflând că fotbalistul jucase în derby-ul Ujpest – Hungaria!

Oficialii de la București au reacționat moale. Presa a insistat și s-au obținut declarații cel puțin bizare. În timp ce Ferenc Langfelder, secretarul clubului Ujpest, spunea că românul a fost legitimat legal, pe baza unei dezlegări date de federația de la București, Octav Luchide, secretarul CCFA (similar cu Adalbert Kassai astăzi), susținea contrariul: „Comisia nu l-a extrădat pe Wetzer”.

Cine a luat, de fapt, suta de mii?

Un an, lucrurile au rămas în coadă de pește. Aceiași ziariști insistenți au redeschis cazul în octombrie 1929, iar la presiunile presei și ale opiniei publice, o lună mai târziu se afla că internaționalul român fusese transferat în Ungaria pe baza unei dezlegări în alb, completată ulterior! În cea mai bună tradiție românească, în final au plătit doar niște „pești mici”. Șefii federației au ieșit basma curată, fără să explice de ce, timp de un an, n-au suflat un cuvânt și n-au mișcat un deget, deși era evident că se petrecuseră încălcări flagrante ale regulamentului.

Povestea este demnă de un film polițist. Reprezentanții clubului timișorean Chinezul au încercat, în mod repetat, să mituiască membrii CCFA. Pentru că tentativele au eșuat, în afacere s-au implicat chiar reprezentanții uzinelor Tungsram, din Budapesta, care sponsorizau Ujpest. Un emisar al acestora a descins în Capitală în noiembrie 1928 și, împreună cu Gyula Feldmann, antrenor maghiar al echipei Juventus București, a reînnoit ofertele către diverși șefi ai federației române.

Varianta oficială spune că șpaga a fost refuzată de doctorul Aurel Leucuția, președintele federației, și de secretarul Octav Luchide. Ungurii i-au oferit ultimului nu mai puțin de 100.000 de lei, ancheta stabilind că Luchide n-a acceptat banii. Dacă acceptăm această versiune, e greu de explicat, totuși, de ce Luchide și Leucuția au pus batista pe țambal încă un an, lăsându-l pe Wetzer să joace nestingherit pentru Ujpest.

Cercetările inițiate de federație la presiunile publice au ajuns la concluzia că vinovat era un oarecare Constantin Georgescu, fost secretar al Secțiunii de Fotball-Asociație București (un fel de Vasile Avram, încă șef al Asociației Municipale de Fotbal București), care ar fi deținut ilegal o dezlegare în alb cu antetul CCFA. Contra a 100.000 de lei, respectivul personaj ar fi completat documentul, iar reprezentantul grupării maghiare a fugit din București cu mașina, în miez de noapte, împreună cu Rudolf Wetzer, pentru a se arunca la Brașov în expresul de Budapesta.

Sancțiuni de ochii lumii

Întreaga poveste, readusă în prim-plan de presă, n-a mai putut fi ignorată de oficialii federației române, care au fost nevoiți să găsească niște vinovați și să-i sancționeze. Constantin Georgescu a fost exclus pe viață din fotbal, intermediarul Titel Ursache (funcționar al CCFA) a primit interdicția să mai ocupe posturi în federație, antrenorul maghiar Feldmann a părăsit România o lună mai târziu, iar doi jucători de la Juventus, care serviseră drept translatori și călăuze, au fost suspendați câte doi ani.

Între timp, Rudolf Wetzer, care jucase nestingherit un an la Ujpest, s-a accidentat. După ce afacerea s-a transformat într‑un scandal monstruos, federația de la București s-a văzut silită să protesteze oficial și să înceapă demersurile în Ungaria pentru normalizarea situației. Maghiarii de la Ujpest au încercat să scape de jucătorul care-i implicase în tărăboi, mai întâi l-au dat la Pecs Baranya, apoi, în luna mai 1930, federația de la Budapesta s-a oferit să-i dea gratis dezlegarea pentru a reveni în România, unde Wetzer s-a transferat la Juventus București. Din această postură, legendarul Rudi pleca la Montevideo o lună mai târziu, în formidabila aventură numită prima ediție a Cupei Mondiale 1930, acolo unde a fost liderul, antrenorul și căpitanul României.

100 de mii de lei a stabilit ancheta că au dat maghiarii șpagă în 1928 unui funcționar al federației de la București pentru a obține dezlegarea în alb a internaționalului român Rudolf Wetzer

900 de grame de aur se puteau cumpăra, în 1929, cu șpaga dată de maghiari pentru a-l putea legitima pe Wetzer

1,8 milioane de euro spun oficialii craioveni că ar fi reprezentat comisionul încasat pentru ca Găman și Bărboianu să fie declarați jucători liberi, apoi legitimați la Dinamo și, ulterior, la Astra

52,8 kilograme de aur se puteau cumpăra, la mijlocul lunii iunie 2011, cu banii despre care craiovenii spun că s-au încasat „la negru” în afacerea Găman-Bărboianu

50 de milioane de euro este cuantumul despăgubirilor cerute de Adrian Mititelu de la FRF și LPF pentru că i-au dezafiliat echipa și legitimat jucătorii la alte cluburi

4 milioane de euro reprezintă, conform EVZ, paguba făcută Fiscului de către FRF și LPF prin decizia de a legitima gratis jucătorii Craiovei la alte cluburi, deși drepturile federative asupra fotbaliștilor se aflau sub sechestru

4 mii de lei avea salariul lunar un învățător în perioada interbelică

8 mii de lei avea salariul lunar un medic în perioada interbelică

60 de lei costa un kilogram de brânză în perioada interbelică