Ce înseamnă să fii autor de cărți de sport în România: meserie sau hobby? „Lumea încă are senzația că sportul și cartea nu se împacă”. Cum poate Simona Halep să revitalizeze un domeniu accesat de 7% dintre cititori

Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) a realizat un studiu cu privire la consumul și obiceiurile de lectură ale românilor. Dincolo de statisticile editurilor și ale comercianților de carte, studiul a avut ca obiectiv identificarea atitudinilor de consum legate de cărți. Peste o treime dintre participanți au susținut faptul că au citit o carte în ultima lună, 23% că au citit o carte în ultima săptămână, iar 12% în luna curentă. Potrivit aceleiași statistici, în preferințele de lectură ale celor chestionați, cartea de sport nu se bucură de un procent mare, doar 7% dintre consumatori alegând de pe raftul librăriilor o autobiografie a unui sportiv sau o carte de specialitate.

ProSport a discutat cu patru autori de cărți de sport:  Grigore Cartianu, Andrei Vochin, Bogdan Socol și Radu Paraschivescu. Aceștia au explicat ce implică meseria de autor într-o țară în care procentul celor care citesc scade de la an la an, iar sportul românesc pare să se afle mai degrabă în cădere liberă, trăind din performanțele din trecut și din propoziții care încep cu expresia Cum ar fi fost dacă…> și se încheie cu Dar nu am avut noroc!>.

„Nu este o meserie profitabilă cea de autor de cărți de sport. Nu poți să trăiești făcând doar asta. În altă țară, da. Dar la noi, în niciun caz. O carte autobiografică a Simonei Halep ar reprezenta, pentru România, un mare, mare succes„, au fost ideile comune ale celor patru autori. Potrivit aceluiași studiu realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie, în secolul 21, Mihai Eminescu rămâne scriitorul preferat de respondenți, urmat de Alexandre Dumas, Mihail Sadoveanu, Marin Preda și Ion Creangă. Aproape 80% dintre participanții la studiu au declarat că nu au niciun scriitor român contemporan preferat, astfel explicându-se interesul scăzut pentru orice fel de carte, nu doar de sport.

12% din tirajul vândut ajunge la autorul cărții. Restul, la editură

528 de pagini are cartea „Hagi”, scrisă de Grigore Cartianu. Jurnalistul se află la publicarea ediției cu numărul patru a acesteia, în 2000 apărând pentru întâia oară pe rafturile librăriilor din România: „Mi-a venit ideea cărții pe la sfârșitul lui 1998. Hagi era pe val atunci. M-am dus la el și i-am spus că vreau să scriu o carte despre viața lui. S-a opus, că nu voia atunci, că mai întâi să se lase de fotbal și după mai vorbim. După aia, când a văzut că eu avansez și că vorbesc cu foștii lui profesori și antrenori, a devenit cooperant. Și-a dat și el seama că sunt căpos”, povestește Cartianu. 10.000 de exemplare a tipărit acesta. 10.000 de exemplare s-au vândut atunci. Grigore: „Cu cât o dai mai ieftin, cu atât ai șanse mai mari să îți fie cumpărată cartea. A mea a costat atunci 18 lei. 7% net din câștigul editurii mi-a revenit mie, ca autor”.

Povestea lansării cărții „Hagi” este relatată pe larg de Grigore Cartianu. „Regele” era în cantonament cu naționala atunci când prima ediție apărea pe piață și și-a exprimat o nemulțumire legată de conținutul ei: „A venit jumătate de echipă națională, cu autocarul. Era supărat la lansare, mi-a spus că nu trebuia să îi scriu notele pe care le-a luat în liceu. I-am zis „.

În ceea ce privește încasările, editura ia toți banii din vânzarea tirajului, după care începe să împartă de la ei. Difuzarea ia o felie care depășește o treime. Autorul primește, conform contractului, un procent din tirajul vândut, unul care variază între 7% și 12%, în funcție de negocierile avute cu mult timp înainte cu editura. După cinci ani, drepturile revin în totalitate autorului: „Nu poți să nu apelezi la ajutorul unei edituri, pentru că riști să nu distribui cum trebuie cartea, să nu ajungă în librării, în orașe”, este de părere Grigore Cartianu.

Situația este explicată de Radu Paraschivescu, autor al unor cărți precum „Ghidul nesimțitului”, „Fluturele negru” sau „Racani pifani și veterani”: „Investiția de început depinde de tiraj și de prezența sau absența fotografiilor. Acestea din urmă cresc considerabil prețul cărții. Și, firește, dacă vrei o carte cartonată, te va costa mai mult. Altfel, un tiraj de 2.000 de exemplare presupune costuri de producție de aproximativ 2.000 de euro. În majoritatea cazurilor, investiția este strict a editurii. Autorul nu contribuie cu nimic, ceea ce e de bun-simț. Nu cred că Ibrahimovici plătește bilet la meciurile în care joacă”.

În 1995, când am scris „Hora de la miezul nopții”, în care am povestit performanța naționalei de la Campionatul Mondial din 1994, nu am câștigat niciun ban. Eram bucuros că mi-a apărut cartea. Eu am vrut să fiu un fel de Ioan Chirilă, dar mi-am dat seama rapid că nu o să pot să fac asta.
Grigore Cartianu, autor cărți de sport

Fuga după sponsorii de pe cotorul cărții și după investiția inițială

„O carte poate fi rentabilă dacă îți alegi subiectul ei inteligent. Așa o pretezi la publicitate și marketing. Hagi făcea reclamă la Bergenbier când am scris cartea. Așa reușești să adaugi reclamă pe copertă, pe vreo pagină și primești niște mii de euro și îți acoperi și tu din investiția inițială, că plătești corectura, tehnoredactarea. Dai cu ușurință 10.000 de euro pe lucruri care nu sunt deloc mărunte, deși poate par”, povestește Grigore Cartianu. În privința prețului unei cărți, editura este cea care stabilește acest aspect. Autorul este consultat doar dacă vine cu bani de acasă, lucru care se întâmplă rar în prezent. „Sponsorul e greu, dar nu imposibil de curtat. O spune unul care a debutat ca romancier cu ajutorul unui om generos din fotbal. E o chestiune și de șansă, firește”, spune și Radu Paraschivescu.

Investiția inițială nu constă numai în banii pe care autorul cărții îi dă editurii, ci și în timpul efectiv pe care îl petrece scriind cartea cu pricina. Andrei Vochin, unul dintre consilierii președintelui Federației Române de Fotbal și autorul celebrei cărți „Super Steaua„, a publicat povestea finalei de la Sevilla în două ediții. Peste 100.000 au fost vândute: „Vorbim de Steaua aici, am făcut profit. Investiția mea nu a fost mare, dar timp de 3-4 luni cât am scris cartea, publicația la care lucram mi-a oferit salariul deși nu munceam propriu-zis. Ba chiar mi-a plătit câteva deplasări în interesul cărții pe care urma să o scriu”, povestește Andrei Vochin.

„Ai nevoie de o promovare sălbatică pentru impunerea unei cărți de sport în România”

Bogdan Socol, comentator DigiSport și autor al cărții „Jurnalul unui iubitor de fotbal”, a intrat în cercul elitist în acest an: „A fost o dorință de-a mea, după ce am citit o carte a unui comentator sportiv englez. Am tipărit 100 de exemplare. Am epuizat stocul și nu am retipărit din cauza unei neînțelegeri cu editura. Poate aș fi reușit să acopăr investiția inițială, dar nu am recuperat toți banii”. Unul dintre motivele pentru care Bogdan Socol nu a reușit să-și recupereze investiția inițială este cauzat și de faptul că „Jurnalul unui iubitor de fotbal” conține numeroase poze color, crescând astfel costurile producției. 9 lei l-a costat pe acesta tipărirea fiecărui exemplar: „Dacă va exista și ediția a doua, o să renunț la multe dintre ele”.

Nu doar autorii cărților de sport par să fie într-o fugă după sponsori și după recuperarea banilor pe care i-au investit inițial, ci și editurile care s-au implicat în apariția lor pe piață. Explică Radu Paraschivescu, oarecum dezamăgit de piața din România, care nu pare să guste genul sportiv, aplecându-și atenția mai degrabă spre cărțile de natură romantică, dramatică sau SF: „Nu știi niciodată dacă-ți acoperi investiția inițială, mai ales dacă nu ai un autor validat deja pe piață. Sigur, poți avea și un alt fel de acoperire a investiției: autorul ia un premiu important și ceva din prestigiul lui se răsfrânge și asupra editurii. Dar asta e mai degrabă literatură. Oricum, ai nevoie de o promovare sălbatică pentru impunerea unei cărți de sport în România de azi. Și nici așa nu ești sigur”.

În străinătate, biografiile de fotbaliști și de antrenori sunt la mare căutare. Acum un an, cartea lui Alex Ferguson, „My Autobiography”, a fost un real succes. Tirajul de 115.547 de copii, vândute la prețul de 25 de lire sterline bucata, a fost epuizat, doborând astfel recordul de vânzare de carte non-ficțiune din Marea Britanie

Simona Halep, singura salvare într-o meserie percepută ca fiind un hobby

Trei dintre cei patru autori de cărți de sport contactați de ProSport, Grigore Cartianu, Andrei Vochin și Bogdan Socol, au declarat la unison faptul că meseria de autor nu este una din care să supraviețuiești: „Îi numeri pe degete pe cei care doar scriu. Și probabil că trăiesc într-o sărăcie teribilă”, este de părere autorul cărții „Hagi”. În asentiment este și Andrei Vochin: „Nu poți trăi din așa ceva”. Radu Paraschivescu este categoric în ceea ce privește meseria de scriitor în România: „Se străduiesc toți să arate că scrisul este o meserie. Publicul continuă să plaseze scrisul în sfera hobby-ului, poate și fiindcă a scrie nu implică o condică de prezență și un program fix. Scriitorii care produc exclusiv carte sportivă sunt, la ora asta, rari. Cel puțin în România. Iar profitabilitatea unei asemenea ocupații la noi e mai degrabă legendă decât realitate. Scrisul de cărți sportive în România trece drept hobby. Un hobby care a produs, accidental, câte un titlu de succes”.

Studiul realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie a mai dezvăluit faptul că românii sunt dispuși să scoată din buzunar, lunar, 50 de lei, pentru achiziționarea de cărți. Iar cărțile de sport nu se numără printre preferințe: „Nu prea mai e loc pentru ea. Cei cărora le place sportul, preferă să-l consume în varianta tradițională, a uitatului la un meci, la o gală de box etc. În plus, lumea încă nu a dizolvat prejudecata conform căreia cartea și sportul nu se împacă. E adevărat, nu a mai apărut un Ioan Chirilă care să scrie constant cărți de profil sportiv”, este de părere Radu Paraschivescu.

Singura soluție identificată de cei patru: o carte despre Simona Halep, care în 2014 a devenit sportiva anului în România, reușind să atragă simpatia a milioane de români care i-au ținut pumnii numărul 3 WTA în diferitele competiții la care a participat în acest an: „Categoric s-ar citi așa ceva”, spune Andrei Vochin. Până atunci, românii vor fi în continuare codași în ceea ce privește cărțile de sport. Iar autorii de specialitate se vor gândi de două ori înainte să înceapă să scrie despre un fenomen pe care toți îl urmăresc, dar aproape nimeni nu îl citește.

Știai că avem o pagină de Facebook în care discutăm doar subiectele speciale?