Dinamo – Barcelona, 11 august 2012, scor 0-2. Peste ani, statistica rece va relata faptul că ai noștri nu s-au făcut de râs, că au pierdut strâns cu, probabil, cea mai bună echipă din istoria fotbalului. Numai că acum, la ora la care poate că Dani Alves a și uitat că a postat pe Twitter că a fost la București, impresiile culese de la fața locului sunt încă vii și, pe alocuri, dor. Asta pentru că am fost sâmbătă seara pe stadion și pentru că n-am simțit niciun moment că sunt martorul unui meci mare chiar la noi acasă. Nici în tribune, nici în teren. Cauzele sunt multe, identificabile, și, sperăm noi, corectabile.
Atmosferă de teatru, nu de meci
O partidă cu Barcelona ar trebui să însemne mai mult decât strategii de vânzare a biletelor. Ar trebui pus în mișcare un mecanism de marketing și de imagine incredibil, unul care să-l determine pe omul care a plătit o sumă consistentă pe bilet să se simtă martorul celui mai mare eveniment sportiv la care a participat. Așa, aplauzele sporadice la tiki-taka Barcelonei ori valurile din tribune nu țin loc de senzații, de trăiri. Altfel ar fi fost cu galeria „câinilor” în peluză ori, să zicem, cu stegulețe alb-roșii pe scaune și cu mai mult aplomb de la stația de amplificare. Show-ul ar fi fost total. În loc de asta, am avut parte de o atmosferă de teatru, completată perfect de partitura Barcei, plină de actori desăvârșiți sâmbătă seară.
De ce profitul nu e bun întotdeauna
Suntem convinși că organizatorii au fost plini de intenții onorabile atunci când au plănuit amicalul lui Dinamo cu Barça. Numai că nu am înțeles deloc de ce, atunci când au văzut că nu s-au vândut toate biletele, n-au fost de acord ca locurile goale să fie populate cu juniorii „câinilor”. Ar fi fost un gest normal și extrem de apreciat de către piticii dinamoviști, care nu știu exact când se vor mai întâlni cu o asemenea ocazie. N-ar fi costat nimic, dar ar fi contat enorm. Numai că asta n-ar fi adus profit!
Gloriile dinamoviste, exilate la peluză!
În ideea de a face cumva o sărbătoare și pentru trecutul lui Dinamo, șefii „câinilor” au cerut organizatorilor bilete și pentru fostele glorii ale clubului. Numai că, tot în ideea de profit, cei care au făcut istorie pentru Dinamo au fost nevoiți să vadă meciul tocmai din peluze, de la ultimul inel, de unde au avut nevoie de binocluri pentru a-i vedea pe jucători. Un fost jucător al lui Dinamo a renunțat de altfel la a mai urca din cauza problemelor cardiace.
Aroganta Barcelona
E normal să spui că ai adus Barça la București, să te mândrești cu asta, dar nu e normal să nu iei atitudine când spaniolii te tratează de sus, folosind termeni eleganți. Vedetele lui Vilanova nu au aplaudat publicul la final, deși ei îi plătiseră, nu au stat să dea autografe fanilor din România, iar la conferința de presă s-au întrecut în gafe privind adversarul. Nu că ar fi fost Dinamo vreo mare echipă, dar măcar din respect pentru ideea de fotbal, fie el și amical plătit. Practic, Barcelona și-a luat bani – 1,5 milioane de euro – pentru a fi plictisită și pe teren, și în afara lui. Declarația unuia dintre organizatori e elocventă: „Cei de la Barça sunt cel mai dificil partener de până acum. Se comportă ca și când ceilalți – firme, suporteri, adversari – n-ar exista! N-am mai văzut atâta lipsă de respect din partea unei echipe mari”. Cu alte cuvinte, o lecție pentru un alt viitor amical cu unul dintre granzii lumii.
Concluzie
Nu e rău că am avut acest amical și ar fi binevenite și altele pe viitor. Dar ar fi bine ca data viitoare să fim mai atenți la detalii și la tot ce înseamnă bucuria suporterilor. Pentru că ei au plătit să-i vadă la lucru pe Messi ori Xavi, nu pe copiile plictisite ale acestora.
Am fi vrut să stăm și noi la oficială, așa cum se face la marile cluburi, pentru că am văzut că mai erau locuri goale, dar ne bucurăm oricum că am putut vedea acest meci Dorin Mateuț, fost jucător Dinamo
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER