În bibliografia pentru examenul la psihologie, filozofie și teoria literaturii există o lucrare cu un titlu mai savant decât conținutul: „Subversiunea subiectului și dialectica dorinței în inconștientul freudian”. Autor: Jacques Lacan. Studiul e construit în jurul întrebării din titlu și demonstrează că fiecare dintre noi produce o configurare fantasmatică în clipa când devine conștient de prezența celuilalt, de sistemul lui de așteptări. „Che vuoi?” nu înseamnă doar „Ce vrei?”. Din întrebarea aceasta pornesc altele, la fel de apăsate: „Ce vedeți la mine?” „Ce reprezint pentru voi?” „Ce așteptați să fac ca să vă confirm sau să vă infirm imaginea pe care v-ați format-o deja?” Lacan e aproape la fel de complicat și interpretabil ca Joyce, motiv pentru care nimeni nu-l înțelege până la capăt, dar toți au păreri și convingeri de cremene. Până la urmă, insuficienta aplecare asupra textelor sale a făcut ca întregul demers lacanian să fie redus la un enunț vulgarizator, care sună mai degrabă a slogan decât a concluzie academică: Suntem ceea ce cred ceilalți despre noi.
La finalul meciului Roma – Inter de sâmbătă, un Cristian Chivu exasperat a avut o intervenție nedemnă asupra lui Luca Toni. Orice arbitru l-ar fi eliminat de pe teren. Chivu și-a pisat adversarul sub crampoane, scormonind cu bocancii după ficatul lui. Un gest care contrazice „persona” Chivu: un om echilibrat, un cavaler, un posibil model într-o lume populată de vietăți nefrecventabile. În timp ce arbitrul Morganti îi arăta cartonașul galben, Chivu a fost surprins de camerele TV întrebând un interlocutor nevăzut: „Che vuoi? Ce vreți? Ce-aveți cu mine? Ce să fac?” Nu știu dacă Morganti a decis să nu-l elimine din neatenție sau din discernământ psihologic. Prezumția de bună-credință mă obligă să merg pe a doua variantă. Cred, prin urmare, deși se prea poate să mă înșel, că Morganti a mai sesizat ceva dincolo de brutalitatea lui Chivu. S-a uitat atent și a văzut un tânăr care încă nu-și învinsese teama. Există oameni care devin violenți ca să nu se observe cât le e de frică. Casca de protecție a lui Chivu i-a ocrotit doar craniul, nu și ce fierbea sub el. Situația e delicios de delicată. Chivu trebuia eliminat pentru gestul comis și păstrat pe teren ca să dea uitării imaginea propriului cap ca un pepene crăpat. Emidio Morganti a nesocotit regulamentul și a ales psihologia, mai ales că meciul era pe sfârșite. Ca om care respectă legile, îl blamez. Ca adept al acordării de șanse în clipele grele, îi strâng mâna.
articol scris de Radu Paraschivescu
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER