„Unul din cele mai mari chixuri din istoria clubului Sporting, nu pentru cât a costat (1 milion de euro), dar în principal pentru că este un fotbalist care nu a reușit să demonstreze că are valoarea să joace într-o echipă de Liga 1.” Așa era rezumată anul trecut, pe vremea aceasta, trecerea de la Sporting Lisabona B la Olhanense a atacantului Salim Cisse. Cel care miercuri, 20 septembrie, în partida FC Botoșani – CSM Poli Iași 3-3, din etapa a 11-a a Ligii 1, a reușit, probabil, cea mai mare ratare din istoria campionatului din România.
În minutul 77 al partidei de la Botoșani, într-un moment când gazdele conduceau cu 3-2, iari Iași ataca în valuri, Kizito a pasat perfect în fața porții, iar Salim Cisse, singur la nici doi metri, fără nimeni în față, a reușit să trimită peste bara transversală. Secvența poate fi urmărită aici.
Fotbalistul african de 24 de ani adus de curând la Poli Iași, cel care a făcut să pară mizilic până și celebra secvență când Denis Șerban a driblat gazonul cu tot cu bară într-un Steaua – Rapid, are o poveste teribilă.
Acum câțiva ani, Salim părea că, în sfârșit, după ani de chin, a răzbit la lumină. Soarta i-a surâs însă numai o clipă, pentru ca apoi viața să-i plonjeze înapoi, în ceață și nesiguranță.
În 2013, Sporting îl „securiza” pe Cisse cu o clauză-record de 60.000.000 de euro. Mai mare decât a lui Jardim
În urmă cu patru ani, Salim Cisse era achiziționat de Sporting Lisabona, iar suporterii „leilor” îl primeau cu entuziasm și speranță. Pe 7 iulie 2013 era prezentat oficial la Sporting, care anunța că atacantul adus de la Academica Coimbra a semnat pe cinci ani, fiindu-i fixată în contract o clauză de reziliere de 60 de milioane de euro. Un nou record pentru gruparea alb-verde, cel vechi (50 de milioane) aparținându-i lui Zakaria Labyad. A fost momentul în care povestea fotbalistului african a ajuns cunoscută în Portugalia.
Cisse s-a născut pe 24 decembrie 1992, în capitala Guineei, Conakry. A avut o copilărie grea, iar la un moment dat a ajuns, ca alți milioane de africani, să-și încerce norocul în călătoria către Pământul Făgăduinței. „Am venit în Italia ca mulți alți tineri din Africa, unde toată lumea visează să ajungă în Europa în căutarea unei noi vieți. Am ajuns aici împreună cu nigerieni, camerunezi… Am fost cazat într-un centru pentru refugiați”, povestea „ieșeanul” Cisse în 2013.
Uneori, turiștii încercau să îi dea mici bacșișuri. Jignit, Salim refuza
În Italia a început de jos, câștigându-și traiul ca menajer la un complex de apartamente care se închiriau turiștilor. Era angajat cu ziua, curăța camerele, făcea paturile. Ajuta vremelnicii locatari să-și care bagajele. Uneori, aceștia încercau să-i dea un mic bacșiș. Jignit, tânărul refuza. Ziua, Salim Cisse muncea. Noaptea juca fotbal.
Acum un an și jumătate, Cisse reușea golul săptămânii în Europa. Miercuri a intrat în istoria fotbalului românesc cu una din cele mai mari ratări
Întâlnirea care i-a schimbat cursul vieții a fost cea cu Franco Anzalone, director la echipa Arezzo, în acel moment în Serie D din Italia. „Îl consider ca pe un tată. El mi-a dat totul, în special în plan uman. A crezut în mine, m-a ajutat, iar când a devenit oficial al clubului, după ce m-a văzut jucând, mi-a spus: te voi ajuta și te voi lua la echipă. Vei munci, vei progresa. Vom vedea ce putem să-ți dăm”, a povestit Cisse, citat de maisfutebol.iol.pt, în 2013.
„Plecam cu trenul de la centrul de refugiați. Jucam în liga a șasea sau a șaptea, cu oameni care veneau de la slujbă. Mă bucuram că mănânc”
Până în acel moment, viața de zi cu zi a lui Cisse, tânărul de nici 20 de ani ajuns din Guineea în Italia, fusese una greu de imaginat, de exemplu, pentru jucătorii de azi din România. „Plecam din centrul de refugiați, călătoream cu trenul și jucam în liga a șasea sau a șaptea (n.r. – din Italia). Jucam cu oameni care veneau de la slujbă. Apoi luam trenul de ora 20:00, înapoi, spre casă. Mă bucuram să mănânc, pentru că hrana care ni se dădea în centru era prea puțină pentru mine”, a povestit fotbalistul de la CSM Poli Iași. Îi plăcea, dar simțea că poate mai mult de atât. Se antrena noaptea.
Lucrurile s-au schimbat când atacantul a semnat cu Arezzo. Din acel moment, s-a ocupat numai de fotbal. Îl mânau înainte nu numai pasiunea pentru minge, ci și dorința fierbinte de a accede la alt nivel de trai. „Franco mi-a spus că trebuie să ies din asta, că în Europa a juca fotbal este o meserie și că, dacă mă voi dedica acestei profesii, totul va fi bine. (…) Cum eu căutam o viață mai bună, am muncit din greu. La început, a fost dificil să obțin permis de joc, deoarece, conform legii italiene, trebuia să fi stat un an în țară. Dar Arezzo a insistat și a obținut permisul invocând statutul refugiaților.”
În acel sezon, 2011-2012, Salim Cisse a jucat pentru Arezzo, în liga a patra italiană, 27 de meciuri și a marcat 13 goluri. „Am auzit că s-ar fi interesat de mine o mulțime de cluburi. Chievo, Sampdoria, Udinese… Până la urmă, doar Academica Coimbra (n.r. – din Portugalia) a făcut o ofertă certă”, a încheiat Salim.
La Coimbra, jucătorul din Guineea și-a continuat ascensiunea surprinzătoare. A devenit titular la nici 21 de ani, în sezonul 2012-2013, și, cu 6 goluri în 25 de meciuri, a intrat în atenția gigantului Sporting Lisabona. La sfârșitul sezonului era transferat deja de gruparea „leilor”.
Ascensiunea meteorică a fost urmată de o cădere la fel de bruscă
S-ar părea, însă, că Salim a sărit prea repede scările performanței. Pe cât de repede urcase, în nici doi ani, din trenurile cu navetiști ale periferiei italiene tocmai în lotul unui club portughez obișnuit cu grupele Ligii Campionilor, pe atât de abrupt a coborât.
În 2013-2014 nu a jucat nici măcar un minut pentru echipa mare la Sporting. L-au trimis la formația a doua, unde a jucat 9 meciuri și a dat 8 goluri. Dar, la finalul sezonului, a fost împrumutat la Arouca, în prima ligă. Unde, din nou, a fost o pălărie prea mare, iar Cisse a jucat 9 meciuri fără să dea vreun gol.
În 2014-2015 a revenit la Sporting. Din nou a fost trimis la echipa a doua, pentru care a jucat 16 meciuri în liga secundă până în iarnă, dar regresul a continuat: a marcat doar trei goluri. Clubul care-l pusese, în 2013, să semneze pe cinci ani, cu clauză de eliberare de 60 de milioane de euro, începea să-l simtă ca pe o povară. L-au împrumutat de unde venise, la Coimbra, în Liga 1 portugheză, cu speranța că își va regăsi acolo forma de la început, dar căderea nu s-a oprit: 9 meciuri, 0 goluri.
În 2015-2016 a revenit, pentru a treia oară, la Sporting II: 9 meciuri, 0 goluri și un nou împrumut, tot în Liga 1, de data aceasta la Setubal. Acolo a reușit, în sfârșit, să marcheze iar, 2 goluri în 9 meciuri, dar a fost prea puțin și clubul l-a returnat la Sporting.
Președintele Ambrozie și fotbalistul Cisse în momentul semnării contractului cu Poli Iași, locul unde atacantul speră să-și reînceapă ascensiunea întreruptă acum patru ani
Sezonul trecut a fost împrumutat în Liga 2, la Olhanense, unde a avut ocazia să joace: 35 de meciuri, din care 29 titular, și 7 goluri marcate. Pe 17 februarie 2016, sportv.globo.com îl desemna marcatorul weekendului în Europa după un gol absolut remarcabil. N-a fost însă deajuns și, la sfârșitul campionatului, Salim Cisse părăsea Portugalia, iar pe 1 septembrie 2017, sosea la Iași din postura de fotbalist liber de contract adus de agenția Seven Fotball Investment.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER