Davor Suker, în prezent președinte al Federației de Fotbal din Croația, a câștigat prestanță într-o perioadă a fotbalului spectacol. Atacant cu devieri fine, fostul fotbalist de la Real Madrid era genul de jucător care marca și din jumătate de ocazie. Coleg într-o națională stelară cu staruri precum Zvonimir Boban, Alioșa Asanovic, Robert Prosinecki, Slaven Bilic sau Robert Jarni, Suker e perceput de fanii din România drept killerul tricolorilor la Mondialul din 1998. Într-un interviu pentru siteul FRF, actualul oficial rememorează câteva momente esențiale dintr-o carieră care poate deveni oricând o lecție pentru fotbaliștii de azi. Redăm mai jos interviul integral acordat pentru www.frf.ro.
Pentru un atacant de calibrul dumneavoastră, care sunt cele trei goluri marcate care vă vin prima oară în minte? E o alegere foarte, foarte dificilă, fiecare dintre ele are o valoare anume și o importanță specifică pentru mine. Cu toate acestea, îmi amintesc mereu trei din golurile înscrise pentru Croația. Pe primul loc, golul de 2-1 cu Olanda în finala mică de la Cupa Mondială 1998, pentru că ne-a conferit o medalie de bronz istorică, un succes fantastic pentru toată țara. Și, totodată, prin acest gol am devenit golgeter al turneului, cel mai prestigioasă distincție individuală pe care o poate primi un atacant în carieră. Alte amintiri vii îmi sunt mereu golurile de la Euro 1996: lobul peste Schmeichel în meciul cu Danemarca și cel înscris lui Kopke, în partida cu Germania din sferturi de finală.
„Am fost coechipier la Sevilla cu Maradona, jucătorul pe care îl admiram la televizor pe când eram puștan. Îmi voi aminti mereu cum îmi spunea: «Tu doar aleargă, nu mai urmări altceva, și eu mă ocup să-ți dau mingea într-o poziție din care vei înscrie!». Și chiar așa făcea!”
Cum ați defini spiritul Real Madrid, după ce ați petrecut trei sezoane la club și ați cucerit La Liga, Supercupa Spaniei, Liga Campionilor și Cupa Intercontinentală? Cel mai mare club din lume! Iar asta o simți la fiecare pas pe care îl faci pe stadion sau pe terenul de antrenament. Simți pretutindeni măreața istorie și că trebuie să dai tot ce ai mai bun pentru a cinsti marii fotbaliști care au jucat acolo înaintea ta.
Care au fost cei mai dificili adversari pe care i-ați întâlnit pe teren? Ca echipe, Barcelona și Deportivo La Coruna, din perioada în care am activat în Spania. Cât despre jucători, am avut în față foarte mulți fundași extraordinari, dar mereu mă gândesc la faptul că Miguel Angel Nadal de la Barcelona a fost cel mai puternic adversar.
„Prietenul meu Răzvan Burleanu va face lucruri extraordinare”
Dar cele mai grele provocări pe care le-ați avut în calitate de președinte al Federației de Fotbal din Croația? Cele mai multe dintre ele au fost cele care nu au legătură cu fotbalul din iarbă. Ne confruntăm cu huligani care fac rău echipei noastre naționale, Federației și imaginii fotbalului în general, prin comportamentul lor violent, rasist și discriminatoriu. De asemenea, încercăm să fixăm relații mai bune cu Guvernul, deoarece cred că e de datoria lui să investească mai mult în sport, per ansamblu, în special în infrastructură și proiecte dedicate copiilor și tinerilor. Infrastructura este zona cea mai presantă pentru noi, așa că încercăm să lucrăm cât putem de mult, pe mai multe fronturi, pentru a îmbunătăți infrastructura fotbalistică pe tot cuprinsul țării.
Cum vedeți dezvoltarea fotbalului din Croația și din România în următorii ani? Provocările sunt asemănătoare pentru fotbalul din ambele țări. În majoritatea lor, țin de situația financiară, dacă e să comparăm Croația și România cu țările din vestul Europei, așa că e dificil să concureze cluburile și federațiile noastre cu cele mult mai bogate. Și când spun bogate mă refer la investițiile lor în infrastructură, jucători, dezvoltare în general. Așa că trebuie să fim foarte inteligenți și eficienți când vine vorba de investițiile noastre. Uneori, aceste obstacole pe care le întâmpinăm noi se pot dovedi benefice pentru dezvoltarea noastră, deoarece ne fac mai puternici după ce le depășim.
1990 este anul când Suker a devenit cel mai bun jucător și golgeter al CE Under 21, deși Iugoslavia a pierdut finala cu URSS
Cum ați primit ideea de pionierat a Euro 2020, turneu final de campionat european la care și București, capitala României, va fi gazdă? Este o idee foarte bună pentru o singură ediție, specială, a Campionatului European. Cu siguranță va exista o serie de provocări pentru UEFA la nivel organizatoric, deoarece vorbim de 13 țări diferite, care se traduc prin 13 legislații diferite și așa mai departe. Totuși, cred că va fi nemaipomenit pentru fanii fotbalului de pe tot cuprinsul Europei, în special pentru cei din țări care de obicei nu au șansa să găzduiască astfel de turnee majore. Este și cazul României. Vom avea stadioane fantastice, cum e și cel din București, iar Euro se va desfășura în orașe minunate, unele din cele mai frumoase ale continentului. Când Campionatul European e găzduit doar de o țară sau două, nu ai atâta diversitate. Cred cu convingere că vom avea un Euro istoric și extraordinar!
Cum apreciați relația dintre noua echipă a Federației Române de Fotbal și UEFA, având în vedere că faceți parte din Comitetul Executiv al forului continental? Răzvan Burleanu este prietenul meu și una din figurile noi în fotbalul european, un președinte tânăr și foarte deștept care va face lucruri extraordinare pentru fotbalul românesc. Într-un timp foarte scurt, a demonstrat că poate aduce succesul. Vreau să evidențiez reușitele României din zona comercială și de marketing, iar faptul că ați fost aleși să găzduiți Euro 2020 arată respectul pe care UEFA îl are față de Federația Română de Fotbal.
Ați înscris împotriva României la Campionatul Mondial din 1998, gol cu care Croația a eliminat România în optimile de finală… A fost un meci foarte dificil, foarte echilibrat, decis doar de acel penalty. Îl știam pe Bogdan Stelea din vremea când jucam în Spania, și el mă cunoștea bine, executasem câteva lovituri de pedeapsă cu el în poartă în Primera. Dar eram atât de pregătit pentru acel moment încât aș fi înscris de 10 ori la rând dacă era nevoie! România chiar avea o echipă bună, învinseseră în grupe Anglia, care avea echipă valoroasă, așa că știam că ne va aștepta un meci greu. Am reușit să controlăm bine partida, am învins dintr-un penalty și am continuat drumul obținând, la final, medalia de bronz. Întâlnirea cu România a demonstrat și cum poate o singură greșeală să facă diferența între victorie și înfrângere.
Cum apreciați decizia de a avea un selecționer străin pentru România? Christoph Daum este un antrenor foarte bun, foarte experimentat, care poate aduce succesul și a demonstrat asta în cariera lui. Dar nu e niciodată ușor pentru un antrenor să lucreze la o altă echipă națională decât cea a țării lui, mai ales dacă există o mare diferență culturală, cum e cazul între Germania și România. Aveți o echipă relativ tânără, fără foarte mulți jucători cu experiență internațională, astfel că ar avea sens să construiți acum o echipă pentru Euro 2020. Asta nu înseamnă că nu vă puteți califica la Cupa Mondială din 2018, cred că Polonia, Danemarca și România au șanse.
Cum evaluați grupa de calificare la CM 2018 în care se află România? România a reușit performanța de a ajunge în prima urnă valorică la tragerea la sorți a preliminariilor pentru Cupa Mondială 2018, asta face calificările puțin mai ușoare. Totuși, este o grupă echilibrată și, deși România are o echipă bună, nu va fi ușoară calificarea cu Polonia lui Lewandowski, ambițioasa echipă a Muntenegrului și Danemarca în plină încercare de revenire în elita fotbalului. Cum o singură echipă se califică direct, nu e prea mult loc pentru pași greșiți. „La națională ești familia, prietenii și națiunea ta”
O dilemă la modă. Messi sau Cristiano Ronaldo? Deși amândoi sunt jucători uriași, printre cei mai buni din istoria fotbalului, îl prefer pe Ronaldo. Poate pentru că joacă la Real Madrid. Îi respect pe amândoi și cred că pentru fiecare e fantastic faptul că au un rival de nivelul celuilalt, asta îi face să devină mai buni.
În fotbalul de astăzi, care este importanța reală a echipei naționale pentru un jucător? În Croația, suntem norocoși pentru că echipa națională este, încă, foarte importantă pentru fotbaliștii noștri, noi avem un spirit patriotic puternic și asta ne ajută să obținem performanțe deosebite. Cred că echipa națională ar trebui să aibă mereu o importanță specială pentru un jucător, deoarece îți câștigi banii la club și astăzi joci pentru unul, mâine pentru altul. Dar ai o singură țară, iar când joci pentru echipa națională nu o faci doar pentru acea echipă propriu-zisă, ci pentru întreaga țară. Îți reprezinți familia, prietenii și națiunea pe cea mai mare scenă a lumii. E o oportunitate și o onoare care nu poate fi replicată la nivel de club.
2 este locul ocupat de Suker în topul Balonul de Aur 1998, fiind devansat doar de francezul Zidane
Care e cel mai bun prieten pe care vi l-a oferit fotbalul? O, aș putea să fac o listă întreagă de jucători cu care am devenit apropiat. Și în ea ar fi sigur Predrag Mijatovici, cu care am devenit prieten în perioada petrecută împreună la Real Madrid. Pe lista asta sunt și toți coechipierii pe care i-am avut la prima reprezentativă a Croației. Am spus totdeauna că am fost norocos să joc fotbal pentru că am întâlnit atât de mulți oameni minunați și sunt mândru că am prieteni în diferite țări și orașe, datorită fotbalului.
DAVOR SUKER
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER