Ați auzit de mexicanii Camargo și Marin? Cu siguranță nu, numele lor nu vă spune absolut nimic. Nu-i căutați în caseta meciului cu Africa de Sud pentru că n-au jucat. Cei doi au reușit însă o partidă de excepție la acest Mondial. Sunt asistenții de la Germania – Australia.
Reluările au stupefiat cu acuratețea deciziilor lor. Floare la ureche pentru Klose și compania, o hârjoneală ca la un CFR – Otopeni în Cupa României, un meci complicat însă pentru cei doi tușieri mexicani. Pacoste pe capul lor vreo 8-9 poziții de ofsaid la mustață. Toate rezolvate cu șublerul, aidoma instalatorului care nu are ezitări când e vorba de o țeavă de un țol sau de treisferturi. În traducere fotbalistică, toate ieșirile la ofsaid ale cangurilor au eșuat cu 20-30 de centimetri. Corespondentul a 2-3 metri din campionatul nostru pe care nu-i văd asistenții derutați de dinamica fazei. S-au încrucișat liniile, grea decizie, am auzit de atâtea ori această justificare. Și ne mai întrebăm apoi de ce arbitrajul nostru e băgat în seamă doar la partide de mâna a doua, a treia…
Zilele trec, Mondialul se apropie de finele primului tur din grupe, iar Crăciunescu, Porumboiu ori alt mare fost arbitru de la noi n-au apucat să intre în pâine la talk-show-urile mundialiste. Va veni și vremea întrebărilor de genul „apreciați că a fost penalty?” sau „trebuia ridicat fanionul?” Nu se poate să nu apară și erorile. Deocamdată, până la startul întâlnirilor de marți, arbitrajul e o surpriză plăcută. Poate că pista pe care o încearcă și colegul Lucian Lipovan e o eventuală explicație a reușitei. Le mai suflă cineva de pe margine conectat la mijloacele tehnice pe care noi le descoperim abia la reluări. Hașuri și linii de demarcație. O supoziție care nu trebuie ocolită. Chiar și așa decizia e tot a celor din teren. Și le-a ieșit.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER