Crăciunescu în vacanță
Ați auzit de mexicanii Camargo și Marin? Cu siguranță nu, numele
lor nu vă spune absolut nimic. Nu-i căutați în caseta meciului cu
Africa de Sud pentru că n-au jucat. Cei doi au reușit însă o
partidă de excepție la acest Mondial. Sunt asistenții de la
Germania – Australia.
Reluările au stupefiat cu acuratețea deciziilor lor. Floare la
ureche pentru Klose și compania, o hârjoneală ca la un CFR –
Otopeni în Cupa României, un meci complicat însă pentru cei doi
tușieri mexicani. Pacoste pe capul lor vreo 8-9 poziții de ofsaid
la mustață. Toate rezolvate cu șublerul, aidoma instalatorului care
nu are ezitări când e vorba de o țeavă de un țol sau de
treisferturi. În traducere fotbalistică, toate ieșirile la ofsaid
ale cangurilor au eșuat cu 20-30 de centimetri. Corespondentul a
2-3 metri din campionatul nostru pe care nu-i văd asistenții
derutați de dinamica fazei. S-au încrucișat liniile, grea decizie,
am auzit de atâtea ori această justificare. Și ne mai întrebăm apoi
de ce arbitrajul nostru e băgat în seamă doar la partide de mâna a
doua, a treia…
Zilele trec, Mondialul se apropie de finele primului tur din
grupe, iar Crăciunescu, Porumboiu ori alt mare fost arbitru de la
noi n-au apucat să intre în pâine la talk-show-urile mundialiste.
Va veni și vremea întrebărilor de genul „apreciați că a fost
penalty?” sau „trebuia ridicat fanionul?” Nu se poate să nu apară
și erorile. Deocamdată, până la startul întâlnirilor de marți,
arbitrajul e o surpriză plăcută. Poate că pista pe care o încearcă
și colegul Lucian Lipovan e o eventuală explicație a reușitei. Le
mai suflă cineva de pe margine conectat la mijloacele tehnice pe
care noi le descoperim abia la reluări. Hașuri și linii de
demarcație. O supoziție care nu trebuie ocolită. Chiar și așa
decizia e tot a celor din teren. Și le-a ieșit.