Cronica unui succes

Italia, Cehoslovacia, Suedia, România, Cipru. Asta a fost grupa de calificare din care au făcut parte tricolorii în preliminariile Cam­pionatului European 1984.

La ora meciului cu Italia de pe „23 August“, România nu mai era chiar outsider. Devenise surpriză. Învinsese Suedia și Cipru, remizase chiar în Italia și conducea grupa. Lucescu pregătise partida în cele mai mici amănunte. A sunat adunarea cu zece zile înainte, pentru că atunci FIFA permitea acest lucru, și și-a dus fotbaliștii la Bistrița, în fieful lui nea Jean, pe atunci un tânăr și ambițios conducător de club de Divizia B. „Il Luce“ nu a vrut să-și țină jucătorii în Capitală, iar Pădureanu de-abia îi aștepta. „Lordul“ era gazda perfectă. Se îngrijea ca alimentația jucătorilor să fie 100% naturală, avea el oamenii lui pe la gospodăriile din zonă, organiza și câte un grătar, udat cu vin de Tihuța, se ocupa de toate, iar Lucescu aprecia asta.

În cantonament, foarte important a fost studiul video. Grigore Sichitiu, actualul oficial rapidist, făcuse montaje cu fiecare fotbalist al campioanei mondiale, iar Mircea Lucescu și secundul său Mircea Rădulescu le prezentau jucătorilor. Rică Răducanu, antrenor de portari, era ca de obicei cu caterinca.

Când au intrat pe gazonul de pe „23 August“, tricolorii erau convinși că pot învinge Italia. 80.000 de oameni în tribune visau același lucru. Studiul aprofundat al adversarului și-a dovedit eficiența. Perechile anticipate de Lucescu s-au format pe teren, iar câștigători au ieșit ai noștri. Balaci l-a plimbat pe Gentile pe tot terenul, Iorgulescu l-a ținut din scurt pe Rossi, Cămătaru l-a sufocat pe Collovati, Bölöni l-a derutat pe Antognoni, și exemplele pot continua. Golul a venit în minutul 24, după o fază oarecum banală, dar de fapt îndelung pregătită.

Lucescu avea un fix. Stângul lui Bölöni. Credea în forța șuturilor expediate de Loți și de aceea după fiecare antrenament rămânea pe teren mai bine de o jumătate de oră cu Bölöni și cu Balaci și exersa loviturile libere. Ilie era responsabil cu cele tehnice, iar Loți cu cele în forță.

După gol, ai noștri s-au strâns bine, jucând mai italienește decât italienii. Victoria ne-a adus automat glorie. A doua zi toată Europa a luat foc, precum torțele aprinse pe stadion. „Campioana mondială răpusă la București“ și „România elimină Italia din ecuația calificării“ au fost doar două dintre titlurile marilor ziare de pe continent. Fotbaliștii nu au rămas doar cu gloria. Victoria a fost răsplătită cu câte 20.000 de lei pentru fiecare component al lotului, ceea ce însemna la vremea respectivă mai mult de un sfert din prețul unei Dacii.

Componenții Craiovei Maxima susțin că medicamentația primită la echipa națională la meciul cu Italia i-a dat peste cap pentru semifinala de Cupă UEFA cu Benfica, jucată după numai patru zile. Ipoteza, dezvăluită de Aurică Beldeanu în cartea „Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima“, semnată de ziaristul Ion Jianu, este confirmată și de însemnările medicului de atunci al oltenilor, dr. Vasile Frânculescu, dar și de actualul tehnician al Daciei Mioveni, Sorin Cîrțu: „Trebuie spus adevărul, a fost făcută o supervitaminizare! Vă dau un exemplu: antrenamentul (de vineri) premergător întâlnirii cu Italia a fost întrerupt de Lucescu după jumătate de oră! Se speriase de modul cum participau jucătorii, i-a fost frică de epuizarea resurselor în acel antrenament!“, și-a amintit Cîrțu într-un interviu.

"A fost un meci extrem de greu, o agonie, nu alta! Parcă nu se mai termina! Italienii au jucat foarte bine după pauză, «Squadra Azzurra» făcând cel mai bun meci al ei după Mondialele din 1982. Știam că-i putem învinge în primul rând printr-o fază fixă, am studiat îndelung jocul lui Bearzot. I-am disecat echipa, iar băieții noștri au fost formidabili" – Mircea Lucescu, antrenorul României la meciul cu Italia

*Tricolorii lui Mircea Lucescu s-au antrenat pentru meciul cu „Squadra Azzura“ la Bistrița, în fieful lui Jean Pădureanu.

"Cu un ochi plâng și cu altul râd, pentru că, deși am învins Italia, Craiova n-a reușit să ajungă în finala Cupei UEFA” – Rodion Cămătaru, atacantul naționalei în 1983

"Faptul că jucam cu campioana mondială nu ne dădea frisoane, din contră, dacă erau frisoane, erau de plăcere. Nu în orice zi ne întâlneam cu campionii mondiali. Spre deosebire de alte dăți, când le ceream noi tricourile, acum a venit Gentile la mine. La cinci minute după ce am ieșit de la vestiare i l-am dat unui prieten, care îl are și astăzi, tricoul cu numărul 2 al lui Gentile" – Ilie Balaci

"Sunt momente unice pentru un fotbalist, am simțit și eu că la asta visam când m-am apucat de fotbal. Sincer, era normal ca acea descătușare de energie a jucătorilor de la Craiova să-și pună amprenta asupra noastră la meciul cu Benfica" – Sorin Cârțu (foto)

"În loc să joace cărți sau rummy, fotbaliștii preferau să încingă un tenis cu piciorul, la care ne băgam și noi, antrenorii, Mircea Lucescu, eu și Rică Răducanu. Se lucra cu foarte mare plăcere" – Mircea Rădulescu