Cum se aud marile ratări? VIDEO De la „Oooooo”- ul made in England la „Eeeee”-ul de la sud de Dunăre
În clipa în care un fotbalist anume are o execuție greșită în
fața porții, publicul local își exprimă dezamăgirea printr-un icnet
de nemulțumire, care este specific nu atât fiecărei națiuni, cât
fiecărei culturi. Pe de altă parte, trebuie menționat că nu toate
zgomotele pot fi redate și pe hârtie, ci doar asociate unora
similare. De exemplu, cazul vuvuzelelor sudafricane. Toată lumea
este de acord că sunetul este asemănător unor roiuri de albine, dar
nimeni nu poate reda ad-literam acest lucru. Ne vom ocupa doar de
situațiile în care acest lucru este posibil. Și pentru ca acest
lucru să fie posibil, este necesar ca acel fotbal să fie vechi și
neîntrerupt din punct de vedere social deoarece, din motive de
constrângere politică anumiți membri ai unei societăți oarecare se
pot exprima mai liber la un meci de fotbal, pe o arenă unde își pot
striga mai ușor nemulțumirile și frustrarea față de un sistem
social anume. Să exemplificăm cu câteva situații mai ușor de
analizat.
Cum se
petrec lucrurile în Anglia
În țara care a inventat fotbalul momentul ratării este întâmpinat
cu un „Ooooooo” prelung, dar trebuie spus că acest lucru era mult
mai evident în anii 80, atunci când oamenii erau înghesuiți în
peluzele cu locuri în picioare. Pe de altă parte, să remarcăm
faptul că este important și felul în care este redat sunetul de
sistemul audio de transmisie, deoarece, spre deosebire de imagine,
sunetul vine mai târziu, astfel că tot ceea ce se aude de la peluza
unde s-a marcat sau s-a ratat este redat cu o secundă mai devreme
față de peluza opusă. În cazul de față, fiind vorba despre același
sunet, el este mai ușor de decelat. Un „Ooooo” british, cam același
atât în Anglia, cât și în Irlanda sau Scoția.
În
Peninsula Iberică
Pe arenele spaniole, catalane, basce sau portugheze, interjecția
receptată la TV este cea națională, adică „Uuuuiii”, de la „huy”,
care este un fel de „vai” românesc. Ce-i drept, în cazul unei
ratări uriașe, în minutul 90, la o fază care ar fi putut schimba
destinul meciului, se poate decela și un „Aaaaaaaai”, ceea ce este
tot un „Vai” românesc, de data asta mai acut însă, mai fizic, care
ar putea fi asimilat unui „Aoleu” autohton.
În
Balcani
Cel mai simpatic caz este cel al bulgarilor, unde o ratare imensă
este însoțită de un „Eeeeeee” prelung, dar nu un E de la Eminescu,
ci mai degrabă un fel de E de la „Heeeeeeeei”. Probabil, de la
negația „ne”, un fel de Nu românesc.
La
români
Aici este mai greu de tras o concluzie, deoarece amestecul cultural
a făcut ca spectatorii să-și exprime diferit dezamăgirea, între un
„Băăăă” și „Nuuuu” amestecându-se și multe strigăte de „Goool” ale
unor indivizi păcăliți de traiectoria balonului pe care l-au crezut
în plasă. Probabil, interjecția mai mult sau mai puțin națională ar
fi un „Păăăăiii”. Evident, nu pretindem că am redat exact
respectivele situații, așteptăm reacțiile cititorilor noștri, fie
pentru îmbunătățirea prezentelor situații, fie pentru înțelegerea
altora din medii culturale diferite. Nu de alta, dar chiar nu putem
ști cum se prezintă situația dată în țările nordice, de exemplu.
Oricum, despre interjecția specifică marcării golului, cât și
despre încurajările specifice adresate naționalei noastre de-a
lungul timpului, un pic mai târziu.