Cupa câștigată din speculă cu poze! Povestea incredibilă a finalei din 1973: Chimia Vâlcea – Constructorul Galați!

ProSport vă
prezintă azi o nouă poveste senzațională din istoria finalelor de
Cupa României. La prima vedere, un meci din 1973, Chimia Râmnicu
Vâlcea – Constructorul Galați, care s-a jucat cu trofeul pe masă pe
stadionul „23 August”, din București, ar trebui să pară banal. A
trecut mult timp de atunci și, în plus, aceste echipe n-au
strălucit, precum Steaua, Rapid, Argeș sau Dinamo. Chimia, fiindcă
la această formație ne vom referi, a avut însă un mare avantaj:
Mitică Dragomir, actualul președintele al LPF. Mitică avea atunci
27 de ani.

În 1971, Dragomir tocmai se lăsase de fotbal, după ce un jucător
de la FC Argeș îi rupsese piciorul într-o partidă din Cupă. Ca o
ironie a sorții, „Corleone” a ajuns mai întâi secretar al clubului
vâlcean, apoi președinte. Dezvăluirile sale halucinante despre
Chimia, pe care a condus-o vreme de trei ani, dar și despre finala
din 1973, contra Constructorului Galați, le puteți citi în
rândurile de mai jos.

„Asta e soarta… Dacă nu-mi rupeam atunci piciorul, nu
ajungeam niciodată președinte. Nici la Chimia, nici la Ligă! Jucam
în Cupă, cu Argeșul, iar Halagian i-a zis lui Nedelcu: «Ia-l, mă!».
M-a luat și în zgură m-a trimis. Eram fundaș, dar făceam și faza
ofensivă. Fugeam ca Lăcătuș. Halagian m-a curățat, dar mi-a făcut
un bine”, își începe povestea senzațională actualul
președintele al Ligii.

La
serviciu cu basculanta

S-a întâmplat în 1971. Doi ani mai târziu, Mitică avea să devină
primul președinte care a reușit să-și adjudece Cupa României cu o
echipă de Liga a II-a. Dincolo de victoria în fața Constructorului
Galați (s-au jucat două meciuri: 1-1 în primă fază și 3-0 la
rejucare, fiindcă la acea vreme nu existau lovituri de
departajare), este interesant cum a ajuns Chimia să obțină o
asemenea performanță. „Cei de la club mi-au propus să fiu
secretar. Eram în ghips până la gât, așa se punea pe atunci… Mă
duceam la serviciu cu basculanta. Eram șef de lot la o epurare
chimică și aveam 100 și ceva de oameni în primire. Eram singurul
fotbalist care lucra. Cu trei luni înainte de terminarea
campionatului din 1971, m-am dus la primul-secretar Dănică și la
secretarul cu probleme organizatorice de la club, Victor Crețu.
Le-am spus: «Dacă ascultați de mine, fac aici echipă de prima
ligă». În vară, am dat 14 jucători afară, dintre care oameni
extraordinari ca Dumbravă, Tică Popescu, Chivu, Sârbu, Gheorghe
Gheorghe, care jucaseră și în echipa națională, dar care erau la
sfârșitul carierei. Am stat mai mult pe la UTC și pe la partid, ca
să justific de ce i-am dat afară”, spune Mitică.

Următorul pas: Dragomir a făcut rost de bani într-un mod care
acum pare ridicol și a reușit să transfere 10 jucători. „Am
cheltuit vreo 200.000 de lei pe transferuri. Banii i-am strâns din
poze! Pozele se făceau atunci prin tipografie, era vai de mama
noastră… Am făcut vreo 100.000 de poze cu echipa, apoi le-am dat
tuturor salariaților județului, pe la CAP-uri, stațiuni… Le-au
cumpărat forțat de la partid, era 10 lei o poză. Președinții de
CAP-uri și directorii de întreprinderi luau câte o
sută!”.

Dezlegări
gratuite pentru Porumboiu și Crăciunescu

La Chimia, Mitică s-a confruntat și cu o situație inedită. A dat
dezlegări unor jucători pentru că au intrat la facultate. Printre
aceștia s-au numărat Adrian Porumboiu și Ion Crăciunescu.
„Porumboiu mi-a spus: «Domnule președinte, lăsați-mă să
plec, că am reușit la facultate, la Iași!». I-am zis: «Ia, mă,
hârtia și pleacă, fă-te om! Și să nu uiți că ți-am dat dezlegarea
gratis». Puteam să-i iau 15.000 de lei, dar nu i-ar fi dat acești
bani cei de la facultate. El ar fi putut rămâne la echipă, pentru
că era dintre cei tineri. Era mijlocaș, juca mai lent, dar lovea
bine mingea. Pe Crăciunescu eu l-am adus de la Craiova și tot eu
l-am pus rezervă. L-am schimbat cu Teleșpan. Porumboiu mi-a zis
odată: «Dacă am ajuns ce am ajuns, a fost și datorită ție, că mi-ai
dat dezlegarea fără bani!»”.

Și Kassai mi-a fost fotbalist. Și lui i-am dat drumul să
plece la facultate. Pe Florin Marin l-am adus cu armata. M-a
păcălit și a plecat într-o noapte. A zis că pleacă acasă și n-a mai
venit
Dumitru Dragomir, președinte LPF

Pentru Cupă, le-am dat jucătorilor câte 5.000 de lei. Aveau
apartamente frumoase și servicii bune pentru soții. Ei nu se duceau
la lucru, aveau condiții bune
Dumitru Dragomir, președinte LPF

În perioada comunistă, niciun blat nu s-a făcut la nivelul unui
președinte de club. Erau făcute de miniștri, de prim-secretari.
Nici măcar de primari nu se puteau face! Atunci nu-ți era frică,
pentru că erai trimis de sus
Dumitru Dragomir, președinte LPF