Oameni obișnuiți, sportivii au trăit și ei visul de libertate țesut în mijlocul unui Decembrie geros, când totul promitea nașterea unei alte lumi. Printre eroii care au plătit în urmă cu 20 de ani cu propria viață idealul promisiunii de mai bine se află și Radu Durbac, fostul fundaș al naționalei și antrenor al echipei de rugby Steaua.
„Nu o să uit niciodată când eram mic și veneam cu tata la stadion și mirosea a iarbă proaspăt tunsă… Tata a rămas pentru mine un model profesional, familial, este idolul meu chiar și acum, după două decenii de când a fost ucis la Revoluție”, își începe povestirea Bobby Durbac, acum în vârstă de 41 de ani, fiul fostului mare rugbyst. Jucător exponențial al naționalei României în anii 70, antrenor al echipei Steaua, Radu Durbac a căzut pe 23 decembrie 1989, fiind împușcat chiar în curtea unității militare a clubului din Ghencea, unde era angajat ca maior.
A aflat de tragedie de la televizor
Amintiri dispersate compun acum imaginea unui București în fierbere, pe străzile căruia lumea aleargă în toate părțile și ceața este despicată de gloanțele trase parcă de nicăieri. „Pe 23 decembrie venisem mai devreme de la serviciu, era în jur de ora 15:00, televizorul era pornit și Cristian Țopescu prezenta palmaresul unui sportiv care murise. Mi-am spus în gând: «Dă, Doamne, să nu fie tata!», pentru că totul coincidea. «Radu Durbac este primul erou-martir căzut la datorie dintre sportivi», s-au rostogolit vorbele din televizor”, povestește mecanic Bobby.
Avea atunci 21 de ani și într-o secundă toată lumea i s-a prăbușit: ” Pentru familie este cumplit… Eu m-am obișnuit cu ideea că tata nu mai este abia după vreo patru-cinci luni…Este o durere care nu va trece și, din acel an, Sărbătorile de Crăciun nu au mai fost niciodată la fel”.
Niciun răspuns după 20 de ani
În prezent director de marketing la FC Steaua, Bobby Durbac așteaptă în continuare un răspuns legat de ceea ce s-a întâmplat atunci. Prima variantă despre cum și-a găsit sfârșitul tatăl său, atunci în vârstă de 45 de ani, i-a oferit-o ministrul MApN, Victor Stănculescu: cineva a sărit gardul unității și a tras în același timp cu Radu Durbac, care păzea acea porțiune. „Nu mai credeam de mult în filmele western, de aceea voiam să știu ce s-a întâmplat cu adevărat. După vreo trei-patru ani, colegii lui au început să vorbească despre faptul că tata fusese împușcat din greșeală de un militar de la unitatea vecină cu cea a clubului”, spune el. „Așteptăm în continuare explicații despre ce a fost atunci. Nu s-a făcut nimic, totul a fost lăsat așa… A fost o jertfă care nu știu cât de mult s-a justificat”, oftează el. Un sacrificiu peste care s-a așternut tăcerea oficialităților, însă o jertfă care este comemorată în fiecare an de clubul militar, o aducere aminte care nu se va sfârși niciodată în inimile celor apropiați. Lucrez la un site dedicat tatălui meu, radudurbac.ro, domeniul l-am luat deja și voi pune acolo o biografie completă Bobby Durbac, fiul lui Radu Durbac, rugbyst ucis la Revoluție Nimeni nu a avut niciodată o vorbă rea despre tata. A fost un om excepțional, care m-a învățat că fără muncă și seriozitate nu se poate face nimic în viață Bobby Durbac, fiul lui Radu Durbac, rugbystul ucis la Revoluție
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER