„Dă, Doamne, să nu fie tata!”

Oameni obișnuiți, sportivii au trăit și ei visul de libertate
țesut în mijlocul unui Decembrie geros, când totul promitea
nașterea unei alte lumi. Printre eroii care au plătit în urmă cu 20
de ani cu propria viață idealul promisiunii de mai bine se află și
Radu Durbac, fostul fundaș al naționalei și antrenor al echipei de
rugby Steaua.

„Nu o să uit niciodată când eram mic și veneam cu tata la
stadion și mirosea a iarbă proaspăt tunsă… Tata a rămas pentru
mine un model profesional, familial, este idolul meu chiar și acum,
după două decenii de când a fost ucis la Revoluție”, își începe
povestirea Bobby Durbac, acum în vârstă de 41 de ani, fiul fostului
mare rugbyst. Jucător exponențial al naționalei României în anii
70, antrenor al echipei Steaua, Radu Durbac a căzut pe 23 decembrie 1989, fiind
împușcat chiar în curtea unității militare a clubului din Ghencea,
unde era angajat ca maior.

A aflat de tragedie de la
televizor

Amintiri dispersate compun acum imaginea unui București în
fierbere, pe străzile căruia lumea aleargă în toate părțile și
ceața este despicată de gloanțele trase parcă de nicăieri. „Pe 23
decembrie venisem mai devreme de la serviciu, era în jur de ora
15:00, televizorul era pornit și Cristian Țopescu prezenta
palmaresul unui sportiv care murise. Mi-am spus în gând: «Dă,
Doamne, să nu fie tata!», pentru că totul coincidea. «Radu Durbac
este primul erou-martir căzut la datorie dintre sportivi», s-au
rostogolit vorbele din televizor”, povestește mecanic Bobby.

Avea atunci 21 de ani și într-o secundă toată lumea i s-a
prăbușit: ” Pentru familie este cumplit… Eu m-am obișnuit cu
ideea că tata nu mai este abia după vreo patru-cinci luni…Este o
durere care nu va trece și, din acel an, Sărbătorile de Crăciun nu
au mai fost niciodată la fel”.

Niciun răspuns după 20 de
ani

În prezent director de marketing la FC Steaua, Bobby Durbac
așteaptă în continuare un răspuns legat de ceea ce s-a întâmplat
atunci. Prima variantă despre cum și-a găsit sfârșitul tatăl său,
atunci în vârstă de 45 de ani, i-a oferit-o ministrul MApN, Victor
Stănculescu: cineva a sărit gardul unității și a tras în același
timp cu Radu Durbac, care păzea acea porțiune. „Nu mai credeam de
mult în filmele western, de aceea voiam să știu ce s-a întâmplat cu
adevărat. După vreo trei-patru ani, colegii lui au început să
vorbească despre faptul că tata fusese împușcat din greșeală de un
militar de la unitatea vecină cu cea a clubului”, spune el.
„Așteptăm în continuare explicații despre ce a fost atunci. Nu s-a
făcut nimic, totul a fost lăsat așa… A fost o jertfă care nu știu
cât de mult s-a justificat”, oftează el. Un sacrificiu peste care
s-a așternut tăcerea oficialităților, însă o jertfă care este
comemorată în fiecare an de clubul militar, o aducere aminte care
nu se va sfârși niciodată în inimile celor apropiați.

Lucrez la un site dedicat tatălui meu, radudurbac.ro, domeniul l-am
luat deja și voi pune acolo o biografie
completă
Bobby Durbac, fiul lui Radu Durbac, rugbyst ucis la Revoluție

Nimeni nu a avut niciodată o vorbă rea despre tata. A fost un om
excepțional, care m-a învățat că fără muncă și seriozitate nu se
poate face nimic în viață
Bobby Durbac, fiul lui Radu Durbac, rugbystul ucis la Revoluție