David Elleray, arbitrul căruia federalii au vrut să-i bage femei în pat:** „Mă bucur că fotbalul nu mai e ca în ”92!”

David Elleray, arbitrul căruia federalii au vrut să-i bage femei în pat în 1992, înaintea unui meci România – Cehoslovacia, e fericit că situația de atunci nu se mai poate repeta în fotbalul modern de astăzi.

La primul său meci ca arbitru cu ecuson FIFA, David Elleray (57 de ani) a avut parte de o experiență neobișnuită și, pentru un tip venit din riguroasa Anglie, destul de greu de înțeles și de uitat. „Eu eram obișnuit cu altceva”, spune și acum britanicul, la 20 de ani de la momentele de dinaintea meciului România – Cehoslovacia din preliminariile CM 1994. Atunci, așa cum ProSport a publicat în ediția tipărită de sâmbătă, federalii au dat dovadă de o ospitalitate ieșită din comun. Brigada de arbitri care urma să oficieze partida de pe Ghencea (1-1) a fost asaltată cu cadouri scumpe, mâncăruri rafinate și, în dulcele stil românesc, femei pe toate gusturile. Contactat de ProSport, englezul Elleray, al patrulea arbitru la acea partidă, a acceptat fără să stea pe gânduri să rememoreze ce s-a întâmplat la prima și, până acum, singura sa vizită la București.

Domnule Elleray, din România vă deranjăm. Aveți puțin timp să vorbim?
Sigur, dar despre ce este vorba?

În cartea pe care ați scris-o, povestiți o întâmplare petrecută în urmă cu 20 de ani, la București…
Aaaaaaa! Da, spuneți!

Voiam să vă întrebăm dacă, în afara lucrurilor publicate în carte, vă mai amintiți și alte detalii legate de experiența pe care ați avut-o în România.
Îți spun sincer că acolo, în cartea mea, stă tot ce îmi amintesc! Nu am avut inspirația să notez la acea vreme, să pun pe o hârtie toate experiențele mele. Ce am scris, am scris din memorie. Ă‚sta e un regret al meu, să știi…

V-ați mai întâlnit vreodată cu acei oameni?
Nu, niciodată! Poate și pentru că după aceea eu nu am mai revenit să arbitrez în România.

Dar v-ați mai fi dorit să reveniți să arbitrați aici, având în vedere ceea ce se întâmplase?
Nu aș fi avut nicio problemă. Ideea e că eu eram obișnuit cu altceva din campionatul englez și a fost, vă dați seama, un lucru bizar pentru mine să fiu primit așa la București.

Cum ați caracteriza ceea ce s-a întâmplat în 1992, în țara noastră, înaintea meciului România – Cehoslovacia?
Erau alte vremuri, fotbalul era într-o eră total diferită. Dacă mă uit în urmă, mă bucur să observ progresul pe care l-a făcut acest sport. Pentru că acum un arbitru nu mai poate păți ceea ce am pățit eu atunci…Nu mai e cazul de așa ceva.

„Supervizor la FRF? E prima oară când aud”

În carte nu este menționat un fapt: dacă în raport a apărut vreun cuvânt despre cele petrecute?
Noi am anunțat observatorul care ne-a însoțit la București, dar mai departe nu știu să spun ce s-a întâmplat.

Dumneavoastră erați în primul an ca arbitru FIFA…
A fost chiar debutul meu! Prima deplasare…Cele întâmplate aveau totuși să mă pregătească pentru viitor, să mă facă să înțeleg mai bine lumea în care îmi desfășuram activitatea.

Cum e pentru dumneavoastră această amintire?
Așa cum ți-am mai zis, nu pot decât să mă bucur în care am făcut ca arbitrajul să progreseze și să dispară astfel de lucruri.

În septembrie anul trecut, numele dumneavoastră apărea pe lista scurtă alcătuită de președintele Federației noastre pentru postul de supervizor al Comisiei Centrale a Arbitrilor…
E pentru prima oară când aud așa ceva! Dacă au fost discuții în acest sens, sigur nu au fost purtate cu mine. N-am cum să precizez dacă aș fi acceptat o astfel de ofertă.