De vorbă cu Pacionel, puștiul de 16 ani care a debutat în Cupă pentru FCSB. „Voi primi un telefon mobil de la tata, cadou pentru primul meu joc. Emoții n-am avut, băieții au fost de treabă!”

Dennis Man eroul serii, William de Amorim cu o „dublă”, Vlad Achim cu un gol superb. Dincolo de reperele normale ale partidei în care FCSB a spulberat Sănătatea Cluj, 6-1 în deplasarea din Cupa României, echipa lui Dică a mai propus o serie de povești. Cum e cea a lui Emilian Pacionel, puștiul tuns scurt, blonduț și foarte firav care a intrat la pauză și care a zburdat pe teren. Un șut din prima, cu ristul exterior, scos de sub bară de portarul advers. O pasă prin procedeul „rabona”, pasă reușită, așa cum se vede doar în marile campionate ale lumii. Capul pe sus, mingea mereu aproape de picior, dribling în regim de viteză, toate acestea au făcut parte din CV-ul public al puștiului născut pe 15 februarie 2001.

Venit recent de la CSU Craiova la juniorii FCSB, Emilian Pacionel s-a remarcat încă din primele momente. Îi place să joace al doilea vârf, dar se descurcă și pe posturile de mijlocaș central și mijlocaș stânga. L-am găsit pe Pacionel în dimineața de după jocul de la Cluj chiar la baza FCSB-ului din Berceni. Nu a făcut antrenament, lucru normal pentru cei care au jucat aseară, însă a stat câteva minute pentru a răspunde întrebărilor ProSport. Doar câteva minute pentru că a venit și răsplata pentru debutul la echipa mare. Tatăl lui l-a sunat și l-a chemat în oraș pentru o sesiune de shopping de pe urma căreia Emilian se va alege cu un telefon nou.

Ce ai făcut cu emoțiile în meciul cu Sănătatea? Ai debutat la echipa mare și ai jucat dezinvolt, execuții fine, rabona, șuturi cu exteriorul.
N-am prea avut emoții pentru că cei de pe lângă mine, colegii de la echipa mare, m-au ajutat. Iar execuțiile de pe teren îmi vin natural pentru că le exersez. Și nu doar în timpul antrenamentelor, eu rămân și după și mai trag.

Ce făceai când ai fost anunțat că trebuie să te prezinți la echipa mare? Și cum a fost prima interacțiune cu ei, cu fotbaliștii din Liga 1?
Atunci când am auzit că e nevoie de mine la echipa mare a fost ceva… incredibil. În prima seară după ce mi-a fost comunicată vestea nu am dormit deloc de bucuros ce eram. Am avut și noroc pentru că fotbaliștii de la prima echipă au fost de treabă. Nu am simțit nicio diferență între noi și ei, ne-au făcut să ne simțim importanți.

Cum e acum, după debut? Sună telefonul, s-a umplut mesageria pe Facebook? Faci față?
Facebook-ul e plin de cereri, de notificări. Toată lumea îmi trimite mesaje, mă felicită. Fac față, le mulțumesc pe rând tuturor.

De ce ai plecat de la CSU? E diferență între ce condiții aveai acolo și ce ai la FCSB?
Nu se compară condițiile de acolo cu ce avem aici. Oamenii de la FCSB sunt mult mai buni, mai umani, nu mă mai interesează CSU. Să fie sănătoși!

Ce te-a impresionat cel mai mult în felul în care se antrenează băieții de la prima echipă? Ce ai remarcat și te-a mișcat?
Cei de la prima echipă sunt foarte motivați și foarte atenți la antrenamente. Ne-au încurajat și pe noi mereu, ne-au mai explicat cum și ce greșim, au avut grijă.

Ce înălțime și ce greutate ai? Și cum îți propui să faci ca să crești în forță?
Am 1,72 m și 57 de kilograme. Nu știu, o să iau ceva vitamine, presupun. O să fac sală, să fiu mai puternic. Forța cred că e punctul meu minus în momentul de față.

La liceu mai ajungi? Ce studiezi acolo, ce îți place?
Nu știu cum o să fac cu liceul, să văd cum fac cu antrenamentele. Dacă o să mai fiu chemat la echipa mare o să se suprapună antrenamentele cu orele de la liceu. Dar acum nu mă gândesc la altceva în afară de fotbal. 

Ce variantă de rezervă ai în caz că nu merge cu fotbalul?
Nu știu, profesor de sport, ceva. La mecanică la școală mă pricep, îmi place, dar aripile mi le dă sportul. Iar debutul m-a motivat extraordinar de tare.

Pacionel a pozat în această dimineață pentru ProSport