Deschiderea după stalinism: presa sportivă la finalul lui 1964. Reclame, medalii olimpice, mondiale și multă ironie la adresa fotbaliștilor. Cum arăta Boxing Day în Republica Populară România. Episodul 2
Ultimele numere pe 1964 din Sportul popular nu mai aveau nimic din încrâncenarea proletară din urmă cu fix un deceniu. România – pentru prima dată după 10 ani se scria cu „â” din „a” și nu Romînia – trecea printr-o perioadă de dezgheț ideologic și încheia un an în care deținuții politici fuseseră amnistiați. Sportul românesc începea să aibă performanțe majore, iar presa avea acum spațiul pentru a le relata. Vremea primelor pagini fără niciun rând despre sport părea cu desăvârșire apusă, iar publicul vedea reclame la diverse produse autohtone și la filme străine. Fără însă să o știe, românii se pregăteau să intre în anul în care Gheorghe Gheorghiu Dej avea să moară. În locul său, urma să apară Nicolae Ceaușescu. ProSport continuă întoarcerea în timp, din 10 în 10 ani, pentru a scana modul în care au evoluat sportul și jurnalismul de sport din România.
CITEȘTE AICI PRIMUL EPISOD, DEDICAT FINALULUI DE AN 1954. CE SCRIA TATĂ‚L LUI CRISTIAN ȚOPESCU
Fotbal de Moș Gerilă, varianta britanicului Boxing Day Football
Englezii au tradiția fotbalului de Crăciun, pe care ei îl numesc Boxing Day Football. Într-o săptămână, între 26 decembrie și 1 ianuarie, se joacă trei etape, iar meciurile din Premier League sunt cele mai urmărite evenimente sportive din finalul de an, la bătaie cu săriturile cu schiurile. Acum 50 de ani, românii aveau și ei fotbal de Crăciun, cu diferența că autoritățile comuniste nu respectau sărbătorile religioase. Moș Crăciun era numit Moș Gerilă.
Finalul anului 1964 a adus microbiștilor, așa cum erau numiți pasionații de fotbal, toate cele trei derbyuri mari, comprimate într-o săptămână. Pe 20 decembrie, s-a jucat Steaua – Rapid, adică liderul contra locul 3, iar scorul a fost 0-0. Jurnalistul Cristian Manțu, dezamăgit de meci, scria ironic în finalul cronicii: „După unii, vremea îngreuiază desfășurarea de către echipe a unui fotbal de calitate, căci pasămite, nu ține cont de faptul că s-a împins desfășurarea campionatului cu meciuri-cheie, la care este invitat să asiste și Moș Gerilă”.
Pe 24 decembrie, în ajunul venirii sus-numitului Gerilă comunist, pe stadionul 23 August a urmat Dinamo – Rapid. Pe un teren greu, rapidiștii au dominat, însă echipa miliției conducea în minutul 18 cu 2-0, prin golurile lui Frățilă și Ene. Dinamo a învins până la urmă cu 3-1 și aștepta marele derby cu Steaua, echipa armatei.
Pe 27 decembrie, gazonul desfundat de pe 23 August a trebuit să suporte ultimul meci din 1964. Dinamo și Steaua erau la egalitate de puncte în clasament, 18, și cine învingea era campioană de toamnă. Meciul a fost controlat de Steaua, însă din nou a învins Dinamo, cu 1-0, prin golul marcat de Haidu în minutul 71. Ce scria Sportul popular după meci? „Albaștrii au dominat marea majoritate a timpului, au stăpânit mijlocul terenului și au inițiat nenumărate acțiuni spre poarta lui Datcu. Dar cele mai multe dintre ele s-au oprit în fața zidului apărării dinamoviste. De multă vreme, atacanții formației Steaua n-au mai dat satisfacție suporterilor lor, n-au mai marcat un gol. Explicația? Lipsa de finalitate, jocul lateral, deficiențe în trasul la poartă”. În retur, Dinamo a reușit să se distanțeze față de Rapid și de Steaua și a câștigat lejer titlul de campioană.
Chirilă era preocupat de lipsa de tehnică a fotbaliștilor
Prezent și el la meci, jurnalistul și scriitorul Ioan Chirilă a scris, după, un text despre lipsa de tehnică îngrijorătoare demonstrată de fotbaliștii români. Textul de mai jos e valabil și după o jumătate de secol.
De fapt, fotbalistul român devenea ținta criticilor tot mai aspre ale jurnaliștilor, într-o perioadă în care acest sport nu producea rezultate la nivel internațional. Pe final de an, fostul selecționer din anii ”40 și totodată ziaristul Virgil Economu scria un articol despre „măsurile care se impun pentru redresarea fotbalului nostrum”. Citiți-l și descoperiți ce s-a schimbat de atunci. Orașul Doctor Petru Groza, care a luat naștere în 1956 lângă o exploatare de uraniu din județul Bihor, se numește acum Ștei.
Pe lângă articolele serioase, fotbaliștii erau și preferații caricaturiștilor. Lor le este dedicată seria de mai jos.
Ce așteptau oamenii care iubeau fotbalul în 1965 de la jucători? Sportul popular a făcut un sondaj printre oameni de cultură, dar și printre oamenii muncii. Cel mai amuzant mesaj vine de la actrița Vasilica Tastaman Jenei, soția stelistului Emeric Ienei, aflat în acea perioadă în convalescență după o accidentare serioasă.
În puzderia de informații despre fotbalul din prima ligă, într-un colț de pagină apar clasamentele din liga a treia, seriile Est și Nord. Printre echipe se regăsesc două nume care au reprezentat scheletul Cooperativei din anii ’90, Ceahlăul Piatra Neamț și Gloria Bistrița.
Doi campioni olimpici și unul mondial pe primele locuri în ancheta Sportul popular
Dincolo de fotbal, sportul românesc avea performanțe importante în 1964. Iolanda Balaș câștigase aurul olimpic la Tokyo, cu nou record olimpic la săritura în înălțime, Mihaela Peneș era campioană olimpică la doar 17 ani, iar naționala de handbal în 7 devenise pentru a doua oară campioană mondială. De altfel, cele două sportive și handbalistul Ioan Moser au ocupat primele trei locuri în clasamentul finalului de an în Sportul popular.
În ultimul număr din 1964, la fel ca în fiecare an, ziarul Sportul popular conținea răvașe și mesaje ironice pentru sportivi și sportive. Iată două exemple:
CE SE ÎNTÂMPLA ÎN LUME ÎN 1964
- Sunt anunțate planurile de construire ale turnurilor World Trade Center din New York
- Grecia și Turcia încep luptele în Limassol, Cipru
- Primul Ford Mustang iese de pe liniile de producție ale companiei Ford
- Rolling Stones lansează albumul de debut, The Rolling Stones
- Au loc Jocurile Olimpice de la Tokyo
CE MAI SCRIA SPORTUL POPULAR PE FINAL DE AN 1964
CITEȘTE LUNI, ÎN PROSPORT, EPISODUL 3, DEDICAT FINALULUI DE AN 1974. CINE A FOST FOTBALISTUL ANULUI ȘI CE CALCULE SE FĂ‚CEAU PENTRU OLIMPIADA DE LA MONTREAL