Am citit reportajul colegului Negraru și am aflat cine este „Desfigurel Mutrea”. Așa îl chema pe primul pulan din cariera unui jandarm, membru în plutonul care „a asigurat ordinea și buna desfășurare a spectacolului sportiv la meciul Steaua– Dinamo din etapa a 14-a a campionatului românesc de fotbal”. Textul dintre ghilimele nu îmi aparține, nu sunt atât de tehnic, dar nici atât de plastic ca cel care și-a botezat pulanul așa.
Știu doar că jandarmii nu au nume, ei au cagule ( și putere) nu se legitimează, nu se prezintă. De ce ar face-o? Nu e de ajuns că faci cunoștință cu „Desfigurel Mutrea”. La „afluire”, la „defluire”, pe stadion există riscul, fiind vinovat sau nu, să te salute „Desfigurel Mutrea”. Când „Desfigurel Mutrea” te bagă în seamă, simți o bătaie pe spinare. Dacă ai curajul să întrebi jandarmul care face legătura între pământ și „Desfigurel Mutrea” ce are „Desfigurel Mutrea” cu tine, atunci „Desfigurel Mutrea” se concentrează pe zonele mai moi. În momentul acela e bine să fugi de „Desfigurel Mutrea”, altfel o să mergi la dubă și o să-i cunoști pe frații lui „Desfigurel Mutrea”.
La sfârșit, pentru că te-a băgat în seamă „Desfigurel Mutrea”, l-ai întrebat pe jandarm ce are „Desfigurel Mutrea” cu tine, plătești și o amendă. Pe asta ți-o dă jandarmul din dotarea lui „Desfigurel Mutrea”. După caz și interdicție, așa să-ți fie dor de „Desfigurel Mutrea” vreo doi ani. Că așa e la noi și bătaie și amendă și interdicție, trei în unu ca la cafea.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER