…e minutul 22, Kewell înscrie superb și bătrânul stadion, acum pustiit, știe ce va urma. A mai văzut asta. La gazde, cuplul Dinu-Țălnar și-a pus deja amprenta de care se temea suflarea roș-albă. Dinamo joacă așa cum a jucat mereu când în preajmă a fost Procuroru’: îmbâcsit în ofensivă și păgubos, la ofsaid, în apărare. Dinu și Țălnar au grijă să nu uităm coșmarul Knattspyrnufelag, din 1997. Au trecut 12 ani, iar bătaia peștelui islandez e înlocuită cu bătaia kebapului, pentru că nu trec două minute și Galatasaray înscrie iar, prin Nonda: s-a făcut 0-2 și meciul s-a terminat la jumătatea primei reprize. Ba nu, pentru că în minutul 55 Topal înscrie iar, pentru a le aduce un nou record celor două simboluri. Atunci a fost prima eliminare în fața unei echipe islandeze. Acum e cea mai drastică înfrângere acasă suferită de dinamoviști în 50 de ani de cupe europene.
…până la urmă, unica victorie dinamovistă în grupele Europa League, 1-0 la Graz, rămâne obținută de canalia aceea de Bonetti. Care a și plătit cu capul pentru asta. Cine dracu’ are nevoie de așa ceva? Dario avea prea multe păcate: nu-i băga în teren pe favoriții impresarilor și ai șefilor, nu era receptiv, nu construia nimic. Dar Borcea și Giovani s-au prins la timp, iar nemernicul – îndepărtat la timp. Și înlocuit cu niște oameni de ispravă, de-ai noștri, de încredere, care și-au suflecat imediat mânecile. Doar îi așteaptă istoria!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER