Orașul e același dintotdeauna, doar oamenii parcă sunt mai triști. Așa sunt de doi ani încoace, de când și-au pierdut simbolul. Țin minte că, de fiecare dată când treceam prin Pitești, mă gândeam că sunt în „orașul lui Dobrin”. Și nu numai eu făceam asta, ci toți cei care l-am văzut jucând pe marele fotbalist.
Între timp, Dobrin a părăsit această lume, mergând să-l încânte pe Cel de Sus cu fentele și cu driblingurile sale inegalabile, dar spiritul lui e încă viu aici, la Pitești.
Mormântul lui Dobrin, loc de pelerinaj
Locul unde se odihnește „nea Gicu”, în cimitirul aflat în apropierea stadionului, a devenit loc de pelerinaj. Nu numai pentru localnici, ci și pentru foarte mulți dintre cei care tranzitează orașul. „Merg zilnic la cimitir și de fiecare dată găsesc o mulțime de flori care nu erau în ziua precedentă. Uneori, găsesc oameni acolo, la mormânt. Unii mă recunosc, vin la mine și îmi vorbesc, îmi spun cât de mult l-au admirat ei pe Gicu, cum le-a bucurat copilăria și tinerețea. Le mulțumesc, ei pleacă, iar eu rămân și plâng. Cât a trăit soțul meu, eu nu prea m-am băgat în treburile lui cu fotbalul, am căutat să fiu mai discretă, n-am intrat prea mult în lumea asta. A trebuit să moară ca să realizez cu adevărat lângă cine am stat, cât de iubit a fost el de toată lumea”, povestește Gica, soția lui Nicolae Dobrin.
Ce s-a întâmplat cu adevărat în Mexic
Legat de numele lui Dobrin, interviul cu Angelo Niculescu, publicat nu demult în ProSport, a stârnit controverse atunci când fostul selecționer a afirmat că nu l-a folosit pe Dobrin în Mexic pentru că dispărea noaptea din cantonament la bar și că era moale la antrenamente, unde nu-și dădea deloc interesul. Doamna Dobrin n-a dorit inițial să spună ce s-a întâmplat cu adevărat atunci: „Ce rost are? De ce să mai dezgropăm morții? Cui i-ar mai folosi? Și ce să-i spun eu acelui Angelo, care are acum 80 și ceva de ani?”. Dar, într-un final, a dezvăluit varianta fostului mare fotbalist. „După ce au ajuns în Mexic, au avut un meci de pregătire înaintea Mondialului. La finalul acelei partide, Angelo și cei din staff-ul tehnic au venit la Gicu și l-au felicitat, i-au spus că a fost cel mai bun. A doua zi însă și-au schimbat părerea. I-au zis că totuși n-a jucat grozav și că trebuie să tragă mai tare la pregătire. Nu știu ce s-a întâmplat peste noapte, dar au fost mulți cei care erau invidioși pe el, pentru că în țară era cel mai iubit. După care, la antrenamente, Dumitru Nicolae Nicușor, unul dintre ajutoarele lui Angelo, a început să-l șicaneze. Îi arunca mingea prost, stătea cu gura pe el, iar Gicu n-a mai rezistat și i-a spus: «Nu mă interesează care e părerea ta, tu nu ești decât casier în delegația asta!». Pentru că Nicușor ținea banii. Angelo a sărit și el cu gura, că așa n-are cum să joace, dar vreți să vă spun sincer ceva? Nu cred că el a fost cu adevărat cel care a avut ceva cu Gicu, mai degrabă alții, dar pe el l-au scos în față. Trebuia să reziste și el în postul acela, nu!?”.
Au încercat să-l cumpere cu 15 minute împotriva Braziliei
Fosta consoartă a „Prințului din Trivale”, așa cum i se spunea lui Dobrin, continuă: „Când a văzut cum stau lucrurile, Gicu le-a cerut biletul de avion, că el se întoarce în țară. Din momentul acela l-au izolat, practic era cu grupul, dar în afara programului echipei. Abia înaintea ultimului meci, cu Brazilia, Angelo a venit la el și i-a spus că o să-l bage 15 minute. Gicu i-a răspuns că ori îl bagă tot meciul, ori deloc, el nu acceptă să joace un sfert de oră. Și n-a jucat! După întoarcerea în țară, Gicu le-a spus că el nu mai vine la echipa națională, să nu-l mai cheme. La câteva luni după povestea asta, ne-am trezit acasă, la Pitești, cu o delegație compusă din Mircea Angelescu, Ion Șiclovan, ambii din federație, cu Cornel Dinu și cu Bebe Barbu, care era căpitan de echipă la FC Argeș. Cei de la federație veniseră să-l convingă pe Gicu să accepte să se întoarcă la lotul național. Acum întreb și eu: dacă era vinovat, mai veneau după el să-l roage să revină? În ceea ce-l privește pe Angelo, am spus: el a fost de fațadă, adevărații vinovați au fost alții. De ce nu găștile care făceau legea în echipă? Înțelegeți ce vreți!”
Școala de Fotbal, tot mai greu de finanțat
Acum, soția fostului mare fotbalist se ocupă de Școala de Fotbal „Nicolae Dobrin”, cea unde s-au format, printre alții, Raț, Maftei și Bilașco. Are un antrenor acolo, Petre Calotă, iar finanțarea este asigurată din venituri proprii. Spune însă: „Nu știu cât o s-o mai pot face. E greu, mai ales în perioada asta de criză. Nimeni nu cumpără, nu sunt bani. Toți vor jucători împrumut. Totuși, cât o să mai pot, o s-o duc. Lui Gicu îi plăceau la nebunie copiii, n-aș vrea să-l dezamăgesc. El este tot timpul alături de mine, el îmi dă puterea de a merge mai departe!”
GICA DOBRIN DESPRE…
Gică Hagi
„Un om extraordinar. De câte ori se întâlnea cu Gicu, îl privea și îi vorbea cu un respect incredibil. Mi-aduc aminte că, odată, la Constanța, l-a chemat pe fiul său, Ianis, și i-a zis: ‘Uite, tati, el este Dobrin, cel mai mare fotbalist român!'”
Nicu Gheară
„Nicu a fost omul la care am apelat atunci când eram disperată, când vedeam că-l pierd pe Gicu. El ne-a dus la un prieten de-al său, doctor, în Germania, unde a avut parte de un control medical total. Dar de plătit, am plătit noi totul, n-am acceptat niciodată bani de la altcineva”
Adi Mutu
„Nu i-a dat o dată un telefon de Crăciun sau de ziua de naștere! Dar nici n-aveam pretenții să o facă. În afara unei simpatii a fiecăruia pentru celălalt, altceva nu era. În schimb, Dică și Neaga îl sunau mereu de Sărbători sau de ziua lui.”
Ceaușescu: „Nu pleacă la Real, e bun național!”
O mare controversă a iscat povestea transferului ratat al lui Dobrin la Real Madrid, în 1972. Fostul său antrenor, Florin Halagian, afirma cu aproape un an în urmă că fotbalistul a fost cel care a refuzat transferul, că nu s-a putut despărți de mediul său. Doamna Dobrin combate însă vehement această variantă: „Nu știu de unde și până unde știe domnul Halagian de așa ceva, pentru că nu este adevărat. Cum să refuzi un asemenea club? Partidul Comunist, însuși Ceaușescu, n-a acceptat să-l lase să plece! «Dobrin este un bun național, nu putem să-l lăsăm», a spus atunci Ceaușescu. A venit Santiago Bernabeu în persoană la Pitești. Degeaba, deși dădeau pentru Gicu două milioane de dolari, bani grei la vremea aia, puneau nocturnă la stadion și dădeau și un autocar pentru echipă. L-au lăsat să plece totuși la Madrid, la meciul de retragere al lui Gento. Disperați să-l ia, cei de la Real i-au propus să rămână ilegal, dar Gicu nu a vrut așa”.
Doru Nicolae, da – Dobrin, ba
Transferul la Real Madrid n-a fost singurul pe care Dobrin l-a ratat. Doamna Gica povestește că „a vrut să-l ia și Panathinaikos Atena, atunci când a plecat și Doru Nicolae. Grecii au venit după Doru, știți deja povestea cu Vardinoians, dar cineva le-a spus că degeaba îl iau doar pe Doru, dacă nu-l iau și pe Dobrin. Bineînțeles că grecii au dorit să-l ia și pe Gicu, dar aceeași poveste, pe el nu l-a lăsat partidul. Țin minte ziua când Doru a venit la noi acasă să-și ia la revedere, pentru că trebuia să plece, și avea lacrimi în ochi”. A refuzat banii chinezilor
Mai târziu, după Revoluție, chiar Dobrin a fost cel care a refuzat o ofertă tentantă, de data aceasta din poziția de antrenor. Tot soția povestește: „Am fost cu el în China spre finalul anului 2000 sau începutul lui 2001, nu mai țin minte exact. Chinezii l-au chemat ca să-i ofere postul de selecționer înaintea preliminariilor pentru Mondialul din 2002. Ne-au umplut de cadouri, iar lui Gicu îi ofereau un salariu uriaș. China avea șanse mari să se califice, fiindcă scăpase de de Japonia și Coreea de Sud, care erau țări organizatoare, dar Gicu a refuzat oferta. Tot acasă îl trăgea ața. El niciodată n-a pus banii pe primul plan, lui îi plăcea să fie în mijlocul alor săi. Chinezii l-au pus ultierior pe Bora Milutinovic, care bineînțeles că s-a calificat.”
„Dincă – Te Leagă” nu l-a lăsat la Craiova
Dorit de cluburile puternice din București, Dinamo și Steaua, pe care însă întotdeauna le-a refuzat, Dobrin a fost foarte aproape să ajungă la Universitatea Craiova la mijlocul anilor 70. Gica povestește cum „a venit poetul Adrian Păunescu și ne-a luat la Craiova, unde ne-au instalat imediat într-o casă superbă. Cinci camioane au venit peste noapte și ne-au cărat toată mobila la Craiova. Am stat trei luni acolo, dar lui Gicu n-a vrut Argeșul să-i dea drumul. De fapt, primul secretar de atunci, Constantin Dincă, celebrul „Dincă-Te Leagă”, n-a vrut. S-a intervenit de foarte de sus, dar el a spus: «Da, îi dau drumul lui Dobrin, dar cu condiția să mă trimiteți și pe mine prim-secretar la Dolj, iar pe cel de acolo să-l aduceți în locul meu, la Argeș! Pentru că, dacă îl las pe Dobrin să plece, mă omoară lumea pe stradă. Deja m-au amenințat cei de la Uzinele Dacia că opresc producția dacă se întâmplă așa ceva». După trei luni ne-am întors acasă. Așa i-a fost lui scris, se vede treaba, să nu lase Piteștiul”. Halagian îl îndemna să se lase!
Totuși, Dobrin a părăsit FC Argeș spre finalul carierei de jucător. Se întâmpla în toamna lui 1980, când a ales să meargă la CS Târgoviște, în Divizia B. Doamna Gica spune că „Halagian îl tot bătea la cap să se lase, că ar fi timpul, deși Gicu mai putea, se vedea din joc asta. Bine, eu – și nu numai eu – mereu l-am suspectat pe Halagian că era gelos pe succesul lui Gicu. Indiferent ce făcea el, ce câștiga, lumea tot pe Dobrin îl iubea și probabil că, în timp, asta a ajuns să-l mai și deranjeze. Atunci Gicu i-a întrebat pe cei de la Târgoviște, care veniseră după Iatan, dacă nu-l vor și el. Ă‚ia, să cadă de pe scaune când au auzit! L-au lăsat să plece, iar la primul antrenament la Târgoviște, mi-aduc aminte, a fost stadionul arhiplin. A plecat lumea de la muncă, nu le venea să creadă că e adevărat, că va juca Dobrin la Târgoviște. Peste câțiva ani, când o antrena pe FC Botoșani, cei de acolo chiar vindeau bilete la antrenamentele echipei, atat de mulți erau cei care voiau să-l vadă pe Gicu al meu!”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER