Ca să nu rămâie repetent și anul acesta, mam’ mare Argăseală, mamița Jiji și tanti Mița Pandurița au promis bătrânului Goe Stoichiță să-l ducă la Steaua.
– Vezi ce bine-i șade lui – zice mam’ mare – cu costumul de slujitor? – Nu se zice slujitor! Se zice antrenor, zice încruntat marinelul de ape tulburi.
În trenul din care a fost împins conductorul Bergodi, domnul Goe scoate capul pe geam în Europa League.
– Să oprească, zbiară Goe, bătând din picior. Mi-a zburat biletul de calificare, de la pălărie! – Lasă, Goe, puișorule, îl apără mamița, nu e vina ta, hahalera asta de vânt de la Istanbul a fost mai puternic.
Ca să-l împace, mamița îi semnează contractul și-i dă niște ciucalată. Marinelul iese pe holul Campionatului să mănânce. Bătaie. Mam’ mare se ridică bătrânește și se duce pe coridor. Goe nicăieri.
– Săriți, a căzut din tren băiatul! Țațo, mor! Când colo, domnul Goe era închis în toaletă, de rușine că s-a mânjit cu ciucalată, pe teren propriu, în trenul Rapid. – Nu pot deschide! Jocul. Nici cu Dayro, nici cu Bănel.
După ce l-a scos din vestiarul cu miros de înfrângeri, mam’ mare stă pe culoar, pe un geamantan de bani de la patron și-l păzește pe Goe, să nu mai facă vreun pocinog. Dar, în Cupa României, s-aude un șuier de final, trenul roș-albastru se oprește, provocând o zguduitură puternică în bugetul clubului.
Cineva, nu se știe cine, a tras semnalul în Cupa României. Cine oare? Că, în compartiment, Goe doarme în poziția 3-4-3, cu ratangiul Bibișkov în brațe. Trenul a ajuns la final, pentru Steaua, iar mam’mare, tanti Mița și domnul Goe urcă în birja birjarului Jiji.
– La cazinou, birjar, la cazinou! Poate acolo să câștigăm ceva!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER