Domnul Goe

Ca să nu rămâie repetent și anul acesta, mam’ mare
Argăseală, mamița Jiji și tanti Mița Pandurița au promis bătrânului
Goe Stoichiță să-l ducă la Steaua.

– Vezi ce bine-i șade lui – zice mam’ mare – cu costumul de
slujitor?
– Nu se zice slujitor! Se zice antrenor, zice încruntat marinelul
de ape tulburi.

În trenul din care a fost împins conductorul Bergodi,
domnul Goe scoate capul pe geam în Europa League.

– Să oprească, zbiară Goe, bătând din picior. Mi-a zburat
biletul de calificare, de la pălărie!
– Lasă, Goe, puișorule, îl apără mamița, nu e vina ta, hahalera
asta de vânt de la Istanbul a fost mai puternic.

Ca să-l împace, mamița îi semnează contractul și-i dă
niște ciucalată. Marinelul iese pe holul Campionatului să mănânce.
Bătaie.
Mam’ mare se ridică bătrânește și se duce pe coridor. Goe
nicăieri.

– Săriți, a căzut din tren băiatul! Țațo, mor!
Când colo, domnul Goe era închis în toaletă, de rușine că s-a
mânjit cu ciucalată, pe teren propriu, în trenul Rapid.
– Nu pot deschide! Jocul. Nici cu Dayro, nici cu Bănel.

După ce l-a scos din vestiarul cu miros de înfrângeri,
mam’ mare stă pe culoar, pe un geamantan de bani de la patron și-l
păzește pe Goe, să nu mai facă vreun pocinog. Dar, în Cupa
României, s-aude un șuier de final, trenul roș-albastru se oprește,
provocând o zguduitură puternică în bugetul
clubului.

Cineva, nu se știe cine, a tras semnalul în Cupa
României. Cine oare? Că, în compartiment, Goe doarme în poziția
3-4-3, cu ratangiul Bibișkov în brațe.
Trenul a ajuns la final, pentru Steaua, iar mam’mare, tanti Mița și
domnul Goe urcă în birja birjarului Jiji.

– La cazinou, birjar, la cazinou! Poate acolo să câștigăm
ceva!