Duckadam a dezvăluit cum a trăit Revoluția din 1989: „Sunt terminat, voi ajunge la puşcărie!”
Helmuth Duckadam, actualul președinte de imagine al FCSB, a povestit cum a trăit Revoluția din 1989. Fostul mare portar a fost implicat în mitingul anti-Ceaușescu de la Arad și deține certificat de „Luptător pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, luptător remarcat prin fapte deosebite”.
”În 1989, eram vicepreşedinte-jucător la Vagonul Arad. După evenimentele de la Timişoara, de pe 16 decembrie, şi la Arad au avut loc mişcări de stradă mai devreme decât la Bucureşti. Am plecat de acasă şi m-am dus la mitingul anti-comunism. Nu mi-a fost deloc frică! Cum să-mi fie? Pe 21 noi aflaserăm că Ceauşescu a căzut, am cântat la miting alături de alţi arădeni. Era o bucurie în piață, dar când am ajuns acasă l-am văzut pe Ceauşescu tot în funcţie. Atunci mi-am zis: ‘Sunt terminat, voi ajunge la puşcărie că Ceauşescu n-a căzut!’. Dar până la urmă a fost bine!”, a declarat Duckadam pentru Libertatea.
Duckadam a tăiat lumânări pentru revoluționari și a dirijat vagoanele cu ajutoare ce au intrat în țară
”Acum 30 de ani eu aveam un prieten la o mănăstire de la periferia Aradului, iar Maica Stareţă ne-a făcut slujbă şi aveam 3.000 de lei din prima de joc, cu care am cumpărat lumânări şi le-am împărţit oamenilor din piaţă. Aveam un clește și tăiam lumânările în două pentru ca tot mai mulți oameni să poată primi lumânări. După ce le-au aprins, s-a luminat dintr-o dată piaţa şi am mai prins curaj! Nu mi-a fost teamă să plec de acasă, să mă duc la mitingul din Arad şi să strig împotriva lui Ceauşescu! Aradul a fost al doilea oraș după Timișoara care s-a ridicat împotriva regimului! Maica Stareță se ruga să nu fie vărsare de sânge. Apoi, aproape două luni și jumătate m-am ocupat la primăria din Arad de toate ajutoarele care intrau în ţară prin vămile Aradului şi noi decideam. Dirijam vagoanele spre oraşele din ţară, nici nu ştiam ce erau în ele!”, a mai spus oficialul FCSB, conform sursei citate.
30 de ani de la Revoluția din 1989
1989 a încheiat regimul comunist în ţările din Europa Centrală şi de Est, dar România a fost singura ţară în care trecerea la democraţie s-a făcut prin violenţă, existând nenumărate victime.
La data de 15 decembrie 1989, Revoluţia a început la Timișoara când mai multe persoane s-au adunat în faţa Bisericii Reformate din oraș pentru a-l susţine pe pastorul Laszlo Tokes. A doua zi au urmat arestări, iar la data de 17 s-au tras primele focuri în manifestanți și s-au înregistrat primele victime. Au apărut și scandările „Jos Ceauşescu!”, „Jos comunismul!”, iar sediul PCR a fost vandalizat. La 19 decembrie 1989, militarii au fraternizat cu manifestanții.
La data de 21 decembrie încep manifestaţii antiregim în țară, iar la București a fost convocată o mare adunare populară cu scopul de a condamna ce s-a întâmplat la Timișoara. Dar, de fapt totul a devenit prima zi a Revoluției. Dispar pancartele cu chipul dictatorului și apar lozinci ca „Jos Ceauşescu!“ sau „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!“. Ceaușescu părăsește balconul CC-ului.
Apar zeci de victime, regimul e înăbușit, iar la data de 25 decembrie a fost pronunţată sentinţa de condamnare la moarte a soţilor Ceauşescu, la ora 14:45, cinci minute mai târziu fiind executaţi.