Dumitru „Țețe” Moraru și-a adus aminte de meciul cu campioana mondială Italia, de acum 37 de ani: „Cu Dino Zoff am băut un pahar de vin la banchet” | EXCLUSIV

În urmă cu 37 de ani, pe 16 aprilie 1983, România trăia unul dintre cele mai frumoase momente la nivelul echipei naționale de fotbal. Pe defunctul stadion „23 August”, tricolorii obțineau o victorie uriașă contra Italiei, nimeni alta decât campioana mondială din acel moment. Peste 80.000 de oameni au asistat la succesul care avea să-i ducă pe elevii, pe atunci, foarte tânărului selecționer Mircea Lucescu la turneul final al Europeanului din Franța 1984.

A jucat la Steaua, dar viața lui se leagă de Dinamo: „Eram LEI în teren!”Critica asta DOARE: dinamoviștii și steliștii, puși la zid

Unicul gol al meciului a fost marcat de Ladislau Boloni. În poartă a fost Țețe Moraru, surprinzător, în locul lui Silviu Lung, iar ultimul peste câteva zile era în poarta Craiovei în returul cu Benfica, scor 1-1. Dumitru Moraru (64 de ani) se afla ieri la Snagov, acasă, alături de soție. A acceptat dialogul cu Prosport.

„Când mă uit la fotbaliștii de azi și milioanele de euro cerute pe ei, mă bufnește râsul”

Prosport: Domnule Moraru, ce înseamnă 16 aprilie 1983?
Dumitru Moraru: Credeați că nu știu? Meciul cu Italia, 1-0 la București. Am învins campioana mondială la București. E puțin lucru?

Sigur nu. Ce vă vine în minte de la acel meci?
Multe. Cert e că a fost un meci incredibil. Aveam echipă bună, cu fotbaliști extraordinari. Când mă uit la fotbaliștii de azi și milioanele de euro cerute pe ei, mă bufnește râsul… Păi, atunci juca Boloni, Ilie Balaci, Ștefănescu, Cămătaru. Să fim serioși, echipă puternică.

Ați jucat în locul lui Silviu Lung, era accidentat…
Hahaha… Nu era accidentat! A fost decizia antrenorului Mircea Lucescu, n-are rost să discutăm! Lung a jucat peste câteva zile cu Benfica, vă aduceți aminte? Dacă nu, există arhive ale ziarelor vremii.

Moraru: „Adevărul e că românii sunt cam nesimțiți! Trebuie s-o spunem!”

Ați discutat cu Dino Zoff după meci?
Sigur, la vestiar. Mi-a dat și tricoul lui, îl am acasă! Mai am vreo 20-30 de tricouri ale unor fotbaliști celebri. Am fost la banchet cu Dino Zoff, după meci, așa se proceda atunci, am băut un pahar de vin… Erau oamenii mai civilizați atunci, publicul la fel…

Acum nu mai e?
Păi, uitați-vă pe stradă… Eu stau în casă și străzile sunt pline de oameni care se plimbă nestingheriți. Oameni înconștienți. Doamne Ferește! Nu mi-am văzut copilul și nepotul de o lună, se afl amândoi la București, și încă rezist! Dar alții nu, nivelul de educație e scăzut. Adevărul e că românii sunt cam nesimțiți! Trebuie s-o spunem!

Cum vă petreceți timpul?
Am făcut mișcare 30 de ani… Ajunge! Dar mîine am program, fiindcă tund iarba. Aici la Snagov stă și Lupescu și Mircea Sandu. Lupescu e plecat în Elveția, Sandu e la Nisa. Am rămas doar eu la Snagov. În fiecare zi mă duc la piață. Cert e că nu am stare deloc. Cert e că mai durează nebunia asta, nu se va termina curând!

Ce s-a întâmplat în acel meci?

• În echipa care a bătut campioana mondială n-a jucat niciun fotbalist de la Steaua, iar eroul partidei a fost Ilie Balaci, care s-a distrat pe tot terenul pe Claudio Gentile, unul dintre cei mai puternici fundaşi din istoria fotbalului, recunoscut pentru duritatea sa. Golul lui Boloni a grăbit retragerea din activitate a lui Dino Zoff, care la sfârşitul acelui sezon s-a lăsat de fotbal. Victoria împotriva Italiei a contribuit decisive la calificarea României la Euro 1984, prima prezenţă la un turneu final, după Mexico 1970.
• România: Moraru – Rednic, Iorgulescu, Ştefănescu, Ungureanu – Augustin (70 Andone), Boloni, Klein – Balaci – Geolgău (87 Cîrţu), Cămătaru. Antrenor: Mircea Lucescu
• Italia: Zoff – Gentile, Collovati, Scirea, Cabrini – Marini, Tardelli, Antognoni (57 Dossena), Conti – Bettega (70 Altobelli), Rossi. Antrenor: Enzo Bearzot.

De unde porecla? Păi chiar dintr-un cantonament cu juniorii Metalului. Fiind mai mic, după cum ți-am spus, dormeam mai mult în cantonamentele montane. O dată, la Bușteni, un coleg mi-a zis: „Dormi de parcă te-a ciupit musca țețe!”
Dumitru Moraru

Data nașterii: 8 mai 1956
Postul pe care a jucat: portar
A evoluat la: Metalul București (1972-1974), Steaua București (1974-1978), Sportul Studențesc (1978-1981), Dinamo București (1981-1989), Victoria București (1989-1990), IK Start Kristiansad (1990-1991)
Are 393 de meciuri în Liga I, competiție în care a debutat în august 1974, într-un Dinamo – Steaua 2-0.
A câștigat de cinci ori Liga I și de cinci ori Cupa României, competiție în care a mai jucat alte trei finale.
A câștigat Cupa Balcanică atunci când evolua la Sportul.
A adunat 38 de selecții la echipa națională, pentru care a debutat în 1975, la un Grecia – România 1-1.